Covorul roşu

Aud că Obama s-a scandalizat deoarece, la Summitul G2o, nu a fost întâmpinat cu covorul roşu. A aterizat aeronava prezidențială în China şi scamă de covor roşu nu s-a văzut pe pistă. După cuvenitul atac de apoplexie, preşedintele celei mai mari încă puteri mondiale a trebuit să accepte că nu are încotro şi trebuie să ia contact cu pământul, pardon, cimentul chinezesc. Toate probleme lumii au fost rezolvate de acest preşedinte de culoare american, inclusiv rasismul în America, că a trebuit să se împiedice de covorul roşu inexistent.

Se pare că un om cu cât capătă mai multă trecere prin cancelariile lumii, cu atât devine mai dependent de formele superficiale de manifestare ale puterii – ploconirea celorlalți în fața sa, primenirea zilnică a obrazului său cu laude nemeritate, recunoaşterea din partea celorlalți a unor fapte inexistente – încât orice manifestare de substanță nu face două parale dacă nu i se dă Cezarului ce e al Cezarului, nişte cult al personalității.

Obama nu va intra în istorie ca un preşedinte care a marcat timpul său deoarece el e creația miliardarilor care se joacă de-a democrația în America. Nu şi-a scris niciunul dintre discursuri – de altfel nu e primul preşedinte marionetă; ultimul care rostea frazele propriei conştiințe a fost Wodrow Wilson, preşedintele care a condus America în timpul Primului Război Mondial şi care a impus principiul dreptului popoarelor la autodeterminare, principiu fără de care România Mare n-ar fi existat. Ceea ce înseamnă că de la Wilson încoace America a fost condusă de politicieni-actori care îşi seduc poporul cu fraze bine ticluite de armate de specialişti în dezinformare şi manipulare.

Obama e preşedintele care a pus bomboana pe coliva democrației mondiale prin distrugerea atâtor state din Orientul Apropiat şi Mijlociu: gen Irak, Siria, Libia care nu erau democratice şi nici nu vor fi vreodată deoarece democrația e rezultatul unei evoluții unice specifice doar Europei Catolice şi Protestante şi prin extindere coloniilor lor de peste mări: Australia, Noua Zeelandă şi America de Nord.

Singurele lucruri care par a fi făcute doar în timpul mandatelor sale sunt normalizarea relațiilor cu două state totalitare, unul comunist – Cuba, altul fundamentalist islamic – Iran. Şi-ntr-un caz şi-n celălalt reluarea relațiilor nu a fost rezultatul căderii regimurilor autocratice din aceste țări, în urma sancțiunilor economice şi politice impuse de americani, ci pentru că Obama vrea să rămână în conştiința publică americană ca un preşedinte ce întinde o ramură de măslin lumii, floare ce acoperă Kalaşnikovul democrației tipic americane.

Cea mai mare problemă a lui Obama şi a altora ca el de prin Europa Occidentală sau Orientală, e că nu are nicio dimensiune istorică. E şi greu să fie aşa cât singura lui abilitate demonstrată e să citească discursurile scrise de alții, proiectate pe două monitoare, unul în dreapta, altul în stânga sa. În plus, el şi alții mulți ca el, nu e capabil să acționeze asumându-şi riscuri deoarece nivelul său de educație lasă de dorit. Fiecare interviu neregizat e un chin pentrul primul kenian al lumii, privirea senină demonstrând cu prisosință că somnul rațiunii națiunilor naşte monştri, monştri care nu-şi pot deplasa târtița decât pe covorul roşu al lumii.

Anunțuri

Un gând despre “Covorul roşu

  1. Toți președinții de țări sunt marionete acționate de păpușarii miliardari. Iar președinții care fac parte din miliardari sunt de obicei fanatici, extremiști și/sau psihopați. Deși sunt cam…sinonime.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s