Despre oameni

humanbeings_feature2Uneori întâlnim oameni speciali, uneori întâlnim oameni minunați. Și de fiecare dată când se întâmplă asta simțim că trăim și ne spunem în sinea noastră: la naiba, dar frumoasă mai e viața! Unul dintre acești oameni m-a întrebat, deunăzi, de unde vine toată curiozitatea asta a mea. I-am spus, în stilul meu nonșalant, că fac asta din dragoste pentru oameni. Iubesc oamenii, dar nu pe toți și nu la grămadă. Știu că în fiecare om zace o fărâmă de nemurire spirituală și la aia vreau să ajung. Iar ajungerea asta nu depinde doar de mine. Eu nu fac decât să zădăr, să provoc. Și până acum consider doar că m-am antrenat, căci simt că n-am reușit, momentan, cu nimeni.

Sunt îndrăgostit de oameni căci fiecare pas în cunoașterea lor mă frapează și mă atrage și mai tare, ca un magnet de mari proporții, ca un perpetuum mobile ce-și crește dinamica pe măsură ce se apropie de esența lucrurilor. Îmi place să decriptez comportamentele, să înțeleg ce stă la baza fiecărui om și a atitudinii față de lume, adică față de propria lui viață, căci eu văd omul înconjurat de oameni, chiar dacă fizic acesta s-ar putea să fie retras, dar să cugete la cei ca el, adică la oameni.

Citisem într-o carte că un angajat al KGB-ului, serviciul secret al Uniunii Sovietice, reușise să pună la punct o schemă logică pe baza căreia putea să indice cu mare acuratețe care angajat al ambasadei americane era spion și care nu, pe baza comportamentului, vârstei, ocupației, educației etc. Atât de perplexați au fost cei din KGB, atunci când și-au dat seama că acea schemă logică era corectă, încât au investit enorm în studierea amănunțită a comportamentului tuturor oamenilor, chiar și a propriilor compatrioți. Cu asta vrea să spun că există un tipar al fiecărui om și că de acest tipar nu scapă nimeni. Cu alte cuvinte nimic nou sub soare, indiferent cât de mult ne-am înconjura de lucruri high tech, noi rămânem mereu aceeași, așa cum eram și pe vremea lui Socrate.

Așa că acum adun tipare și mă minunez cât de bine încăpem în ele. Bietul Procust, dacă știa că lumea e diversă, și-ar fi luat un pat de la Ikea, multifuncțional, că să-i poată supune pe toți indiferent de făptură. Uneori, din acest motiv, mă plictisesc repede și asta pentru că unele tipare se repetă atât de des încât eu mă simt ca un Sisif obligat să numerele grăunțele sahariene. Dar nu-i bai! Știu că mă apropii de tiparele de nișă. Nu-s multe, dar sunt importante. Atunci cred că am să mă perpelesc de emoție și am să iubesc mai dihai oamenii, așa cum sunt unii, făr de tipar. 🙂

4 gânduri despre “Despre oameni

  1. trebuie sa te adaptezi ca sa supravietuiesti, de aici se nasc tipare, dar fiecare om e unic (el) cand este acasa …. si depinde doar de el cat de extinsa ii este casa …. marile personalitati au o casa cat planeta .. 🙂

  2. A republicat asta pe De toate pentru toti de Nicoleta Liana și a comentat:

    Am citit acest minunat articol Despre oameni a lui Tolsto și nu am putut să trec pe lângă el fără să vi-l împărtășesc și vouă dragii mei. 🙂 Multă dreptate are aici, și bine spune că fiecare om este unic dar are un anumit tipar care iese vrând-nevrând în evidență, indiferent de câte sau de ce fel de lucruri materiale (care te-ar putea masca puțin) ești înconjurat.

    Vă doresc lectură plăcută! 🙂

    Pe curând!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s