Etern și fascinant

Ieri a fost 23 August. Etern și fascinant…

Tolsto

În primul volum al autobiografiei sale, Singur între două veacuri, Mihai Tatulici povestește întâlnirea pe care a avut-o imediat după 90, cu ambasadorul României dintr-o țară sud-americană, pare-mi-se Argentina. Episodul, relatat mai mult întâmplător, nu a părut prea important pentru Tatulici, ca peste ani să-l reinterpreteze și să-i aloce un loc important în destinul său și al României. Cu ocazia întâlnirii, ambasadorul i-a spus că cea mai grea moștenire a celor 25 de ani de dictatură ceaușistă este lipsa oricărei personalități bine conturate care să reprezintă o alternativă la deceniile de comunism și că marile probleme de abia acum vor începe. Și a avut dreptate.

Ceea ce am trăit în ultimul sfert de veac este o consecință directă a lipsei acute a oricărui lider puternic care să fie capabil să conducă România, asumându-și responsabilități și, firește, riscuri. În schimb, noi am avut parte de personalități slabe și foarte slabe care…

Vezi articol original 409 cuvinte mai mult

Anunțuri

Un gând despre “Etern și fascinant

  1. Sunt, bre Tolstoi, dar nu-i vede nimeni! Aproape că-ți bagă deștele în ochi, au platformă-program, sunt deștepți, le merge mintea brici, dar lumea tot în gura sau în curu de maimuțe penibile politruce, se uită…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s