Maestrul

mastermindL-am văzut pe maestrul Djuvara, la tv, că tocmai făcuse 100 de ani. E ceva! Atât teoretic, cât și practic. Chiar mă gândesc dacă acum vreo 80 de ani s-o fi gândit la pensie. Dacă nu omit faptul că i-am citit memoriile acum câțiva ani, pot spune că știu răspunsul. Nu s-a gândit. De altfel, în calitatea lui de transfug, de refugiat, chiar politic, fiind anterior un ministeriabil al externelor antonesciene, nici n-avea cum să nu fie un refugiat politic. În plus, datorită vieții sale tumultuoase, nu a cotizat la fondul de pensii al țării sale parțiale de adopție, Franța, deoarece a fost mai mult plecat prin cea Africă neagră.

Și totuși, e ceva să faci 100 de ani și să mai ai creierul cât de cât întreg, maestrul demonstrând o rară claritate intelectuală pentru vârsta lui de-a dreptul matusalemică. În plus, să ajungi la 100 de ani și să vorbești de planuri de viitor, de cărți pe care încă vrei să le scrii, despre gândurile care nu-ți dau pace și-ți  fac din creier morișcă, asta da exemplu de bătrâneți pline de savoare. Păi, normal, că în cazul ăsta nici nu mai ai timp să mori. Păi, moartea trece pe la cei îngrijorați, șocați, terminați de gândul c-or să moară și de obicei îi mai lasă o tură pe cei care-i doare în paișpe de ea. Asta da atitudine de lady din partea morții! Cum să n-o respecți.

În plus, cât amar de bănărit a câștigat? Dacă s-a pensionat la 65 de ani, nu am de unde ști, deoarece la revoluție avea deja 73 de ani, fiind aproape de-un leat cu Ceaușescu, dar știu sigur că a pensionărit mai mult decât alții au călărit piața muncii. Oricum, indiferent câți bani a câștigat,  și-a meritat cu vârf și îndesat banii. Dar eu nu cred că el s-a gândit la bani. El s-a gândit doar cum să-și trăiască viața și zău dacă nu a trăit-o interesant.

Nu pot să nu remarc că fiecare prezență a sa mă duce cu gândul taman la butada noastră patriotică, moșnegească: cine nu are bătrâni să-și cumpere. Acum câteva sute de ani, vorba asta era plină de înțelesuri, deoarece puțini oameni ajungeau să îmbătrânească și nimeni nu înregistra pe hârtie ce se întâmpla fără să-și dea seama prin viața lor. Și tocmai acum, în epoca internetului cel de toate zile, cel care ne controlează viața noastră și cu voie și fără de voie, maestrul Neagu Djuvara ne demonstrează valoarea acestei expresii bătrânicioase: nu e suficient să ai acces la tot felul de informații, mai trebuie ca cineva să o interpreteze, să o compare și să o distileze, pentru a scoate din ea esența. O viață trăită frumos, o viață în fața căreia până și moartea se înclină, căci și ea este o doamnă, ce naiba!

Anunțuri

3 gânduri despre “Maestrul

  1. În altă ordine de idei, mi-ar place ca bătrânii noștri, dacă nu au cultura și experiența de viață a distinsului, măcar cumințenia, cumsecădenia, modestia bunicilor din/de poveste s-o aibă, nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s