Omul providențial

magicalnSpuneam cândva, într-un alt articol, că succesul în viață ține foarte puțin de noi și foarte mult de context. Cu alte cuvinte, succesul nu e în mâinile noastre, ci în a celor importanți de care dăm în viața noastră. Și, pe lângă asta, tare mult mai contează circumstanțele, momentul în care tu scoți capul în viață. Dacă atunci toate planetele sunt aliniate, dacă atunci dai de acel om providențial, atunci poți să spui că ți-a pus Dumnezeu mâna în cap.

Dar ce te faci dacă tocmai în acel moment, când vrei și tu să faci ceva mai mult decât umbră pământului, planetele nu îți sunt aliniate, lumea din jurul tău e în picaj și omul providențial nu mai vine, sau a luat-o pe altă cărare, una mai scurtă, cărarea cu salarizarea maximă? Ce te faci atunci? La ce te ajută toate calitățile, talentele și cunoștințele acumulate? Ce te faci tu cu propria ta persoană? Grea întrebare și, zău așa, grea încercare din partea lui Dumnezeu, de-ți vine să spui: Ține-mă, Doamne!

Orice om care a făcut ceva în viața lui, cel care s-a deplasat din punctul A în cel B al propriei existențe, dacă ar fi sincer cu el însuși ar trebui să recunoască neînsemnata lui contribuție la propriul lui succes. Trăim într-o lume cu atât de multe necunoscute, cu atât de multe variabile, încât un simplu moment din viața noastră poate să ne urce până la stele sau ne poate îngropa dincolo de iesle, în mirosul ușor înțepător al bălegarului de vacă.

Așa că pentru mine succesul e ceva relativ, e ceva ce nu poți controla și prin urmare nici nu-l poți cuantifica pe propria turtă. Sunt atât de multe lucruri de care depinzi ca să te ajungi, indiferent ce și indiferent cum, încât succesul pare să fie mai degrabă un accident sau poate un destin. Așa ți-a fost dat, așa ți-a fost scris. Prin urmare, indiferent cât de mult ne-am zbate noi, cât de mult am dobândi cunoștințe uluitoare și am apela la calitățile noastre excepționale, dacă nu ne întâlnim la momentul oportun cu omul providențial, putem spune că n-am avut noroc pe lume.

Așa că:
„Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?…
Tu așază-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.”

Anunțuri

2 gânduri despre “Omul providențial

  1. ”Vreme trece, vreme vine.”…la unii cu folos, la alții tot ieșindu-le PE DOS!
    Ce-o fi în mintea celor care nu răzbesc? Oare, resemnare?
    Tunete, fulgere care tot lovesc în ei ca-ntr-un paratrăsnet, ei rămânând într-o dulce apatie! Ce-i liniștește? O ”pasiflora”, ”Nervocalm” sau din cel vechi, tot ”de plante” moarte, mirosind a picioare trudite și nespălate – zis și extraveral, care nu se dă fără rețetă fiindcă reprezintă o mană cerească pentru cei ce se droghează, din pricina celor 20 de mg de fenobarbital pe care-l conține…așa făcând un amestec cu alcool, pentru-a atinge Nirvana sau a coboarâ-n Infern!

  2. Io zic că succesul ține și de o stea norocoasă, adică de destin, ceea ce-ar însemna că ”accidental” nu ne putem rupe piciorul sau zgâria nasul, decât dacă destinul a hotărât o prostire/orbire temporară într-un moment nefast al zilei pentru a nu vedea treapta, cărămida, groapa din fața noastră, pentru a o apuca pe alt drum, neted, nu pe-o anumită pantă!
    Sau invers – parcă împins din spate, ți se deschid uși, ferestre…de parcă-i musai s-o apuci pe-acolo! Singura chestie ce ne aparține, stă/constă în interpretarea bună sau rea, a ceea ce-am provocat în jur, sau vine brusc și iremediabil peste tine, no?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s