Un prieten drept răsplată

childhood-friendship_largePentru mine personal cea mai bună perioadă a prieteniei a fost la pubertate, adică în liceu, tocmai atunci când începi să pricepi ce se întâmplă în jurul tău, iar spiritul mercantil încă nu-și pune amprenta pe relațiile cu ceilalți. Aia a fost perioada marilor prietenii, când exploram o lume în absolut toate direcțiile, în care pasiunile se ciocneau de curiozitate și provocau mii de stele în lumea mea. Atunci a fost perioada în care am apreciat cel mai bine ce e aia o prietenie, ce e aia adevărata solidaritate între persoane ce nu au nimic de împărțit, deoarece nimic au.

Apoi, am început să fac curat și să elimin încet, încet destul de multe persoane din viața mea, proces nefinalizat nici acum, de nu pricep de unde atâta omenire în imediata mea apropiere. Încercând să păstrez relațiile la un nivel cât mai puțin egoist, am constat că nimeni nu greșește într-o prietenie, ci că pur și simplu, fără să ne dăm seama, vrem să ne atașăm și noi lumii deja mature, să de adaptăm moravurilor și sistemelor ei de valori, cu tot ce include asta, de la cele mai mari calități până la perfidele defecte.

Așa că ce nu corespundea primei imagini a prieteniei pe care am avut pe la 14 ani, m-a făcut să fac curat în jurul meu. Mișcând mătura în toate direcțiile am avut timp de gândire și de sfătuire, drept care am zis că e mai convenabilă o liniște interioară decât o tulburare accentuată exterioară. Am mai constat că depărtarea asta a mea, cu mătura la subsuoară, face ca unii oamenii, care nu mă cunosc, să-ncerce să se apropie de mine. Cum eu știu deja ce diferență e între un adult și un adolescent, nu-mi prea bat capul cu socializările plăcute căci știu ce-mi doresc.

Partea cea mai interesantă e că acel loc de prieten e în continuare vacant, doar că mi-e imposibil să-l las ocupat din cauza faptului că nu mă pot desprinde de imaginea din debutul înfloririi mele. În plus, dacă nu-mi fac iluzii, înseamnă că nici nu mă încearcă prea mari deziluzii pe acest palier al vieții. Și din acest motiv, pur și simplu nu mai am nicio așteptare, ceea ce-nseamnă că nu mă mai furnică nicio întâlnire căci toate sunt terne datorită viziunilor fiecăruia dintre noi. O fi bine, o fi rău? Nu știu! Știu doar că prietenia e pentru mine ceea ce-am experimentat atunci, la pubertate și prin lentila acesteia tot ce a urmat pare o simplă relație comercială. Eu mi-am luat răsplata, atunci…
Trăiască prietenia între oameni! 😛

Anunțuri

4 gânduri despre “Un prieten drept răsplată

  1. Ma intreb, ce lipseste acum maturilor de nu mai egaleaza prietenia din copilarie?
    Sau problema este la standardele prea inalte ale „idealului”?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s