La metrou

Tolsto

N-am mai fost demult cu metroul. Să fie vreo 2 ani. Așa că amintirile mi s-au cam estompat și din tot frecușul dintre magistrale nu a mai rămas mai nimic. Mă apropii de stație și cobor încet pe scările de la metrou. Mirosul tipic, de ciment de acum 30 de ani amestecat cu toate ființele care colcăie prin tuneluri mă înmiresmează fără niciun fel de etichetă. Bag biletul în imensa măgăoaie de contorizat călătoriile și aterizez pe peron. Acesta este între linii și numeroși piloni. Stația, mare și luminoasă, e plină de reclame în format 32/9 care acoperă pereții spălați de apele pluviale. Acolo unde nu sunt reclame atârnă LCD-uri ultrasubțiri. Din acest motiv oamenii nu așteaptă trenul ci se holbează la reclamele care se perindă pe toți pereții și pe toți stâlpii.

Pe nebăgate de seamă intră trenul în stație. Abia acum începe marea plictiseală. Niciun LCD, nici măcar…

Vezi articol original 324 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s