Ca un gentleman

massimo-dutti-store-2012-at-fifth-avenue-new-york-1380531382-15Norocul meu că nu mai port deloc pantaloni scurți, altfel nu aș mai putea exersa sentimentul de gentleman de fiecare dată când intru la Massimo Dutti. Au ăștia, de la magazinul spaniol, un așa mod să te capteze, încât încă din prima clipă aproape că intri în pielea unui englez cu ștaif. Parfumul răspândit prim magazin, lumina difuză, dar nu prea slabă și modul de a distribui hainele aflate la vânzare, prin toate colțurile, îmi dau de fiecare dată senzația că am intrat în casa unui englez ce se respectă.

Nici nu trebuie să am bani, nici nu trebuie să ating vreo haină. E suficient să fiu acolo. Trec, mă uit și apoi plec, nu înainte de a vedea ce nu am să port niciodată, deoarece, prin tot ceea ce fac și sunt, nu aș avea unde să etalez tot ce ți se perindă prin dreptul nasului. Între două haine, văd și diverși cumpărători, domni fini, îmbogățiți așa cum se cuvine, prin metode tipic românești. Acum, vara, îi remarci prin mocasini și șosete abia zărite, pantaloni scurți până spre genunchi și tricouri obligatoriu polo, de care atârnă ochelari grei, ca să nu zic de firmă. Doamnele s-au aburcat în balerini, pântecele sunt acoperite de fustițe crețe și pe busturi tronează tricouri precum domnii, pentru ca ochelarii de firmă să stea agățați de coafurile la modă.

Și unii și alți se comportă așa cum știu mai bine, adică discret, nebăgând în seamă pe ceilalți precupeți. Poate aceștia au un simț al omului bogat care detectează impostorii și săracii. În această situație mie nu-mi rămâne decât să mai trag un pic de parfum în piept și să ies încetișor, neîntrebându-mă nimic, deoarece eu și bogații de ultimă oră nu prea facem casă bună.

Oricum ar fi, eu mă bucur că Masssimo Dutti există. Astfel, măsor distanța ce mă separă de gentlemeni. Nu de  cei în carne și oase văzuți în magazin, ci de cei doar schițați de modul în care și-i imaginează magazinul. De fiecare dată plec așa cum am venit, cu imaginea pe care mi-am făcut-o  de mult despre Anglia, una fină.

Anunțuri

Un gând despre “Ca un gentleman

  1. Mă faci să râd. Ultima oară când am intrat la Massimo Dutti n-am reuşit să mă uit la haine, privirea mi-a fost furată de celelalte „cliente”. M-au fascinat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s