Prieteni

prieteni1M-am gândit de multe ori dacă mi-aș putea face prieteni noi. Răspunsul este nu. Problema noastră, a oamenilor, este că, odată cu înaintarea în vârstă, vedem la ceilalți în special ce nu ne convine, decât ceea ce ne place. Poate problema noastră e că ne gândim mai mult la ceea ce ne diferențiază, anii care au trecut, decât ceea ce ne poate apropia, anii care vor veni.

Dacă atunci când ești mic, poți fi prieten cu oricine, deoarece nu știi nimic de rău despre nimeni, deci oricine e un prezumtiv prieten al tău, odată cu trecerea timpului începi să-ți filtrezi prietenii ca și cum ai deveni un super specialist într-un domeniu foarte nișat. Și cum foarte puțini dintre prietenii tăi se potrivesc nișei în care te-ai înfipt, ia-i de unde nu-i pe toți! Fără să-ți propui, te trezești că toată pădurea aia de oameni apropiați ție, oameni de care erai legat și printr-un simplu zâmbet, s-a transformat pe nesimțite într-o perdea forestieră, apoi într-un peisaj de savană, acolo unde copacii îi găsești stingheri, la sute de kilometri unii de alții.

Ce-l mai ciudat lucru este că această postură ne ne deranjează, ba chiar ne convine, căci pentru noi e mai important să ne acceptăm pe noi înșine, decât să ținem cont de părerea altora. Și uita așa, fără să vrem, ajungem să ne numărăm prietenii adevărați de degetele de la o mână, iar uneori cu ajutorul unui singur deget. Din acest motiv, eu mi-am dat timpul înapoi și-am încercat să leg noi prietenii. Astfel, de fiecare dată când văd un chip nou mă gândesc dacă am putea fi prieteni. Scanez și de fiecare dată ajung acum la același răspuns: nu. De ce acest răspuns? Deja sunt prea nișat. E ca și cum ar trebui să ies din tabieturile mele. E ca și cum ar trebui să introduc pe altcineva într-un pat al prieteniei lui Procust. Și e aproape imposibil.

Ce-ar mai fi de făcut în cazul acesta? Poate doar încetinirea procesului de nișare, care se deplasează inexorabil spre zenit, așa cum ne deplasăm și noi în viață. Nu știu dacă mai e loc de prieteni noi, dar sunt sigur că cel mai bine ar fi să renunțăm mai greu la cei vechi. Am spus!

Anunțuri

3 gânduri despre “Prieteni

  1. 😀

    e cam de prisos orice comentariu, insa as avea o remarca, sa renuntam la cei care nu merita! odata si odata, tot trebuie plivita gradina! cu cit mai repede, cu atit mai usor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s