Despre răzbunare

razbunare-600x641Dragi mi-s toți cei care caută și uneori izbândesc în a se răzbuna. Aș putea, fără mari eforturi, să schițez un portret al răzbunătorului de serviciu. De obicei, vorbim de un om cu o inteligență peste medie, dar leneș sau incapabil în a performa într-un anumit domeniu. Din unul dintre aceste două motive caută să-și croiască drum spre înalta societate așa cum știe el mai bine, prin tertipuri, piedici puse altora, asezonate cu multe minciuni despre el însuși, dar și despre cei ce lui i se par bolovani în calea sa spre progres și civilizație personală.

Dinadins am lăsat pentru moment deoparte ambiția. De altfel, aceasta este singurul motiv pentru care un răzbunător se pune la treabă. Ambiția sa de a reuși în viață este nemăsurată și prin urmare necalibrată cu potențialul pe care îl are. Ambiția este combustibilul ce-i hrănește lenea. Rareori poți vedea frânturi din ambiția sa. Conștient de faptul că are unul sau mai multe puncte slabe, va încerca permanent să pozeze în modestia întruchipată, în sluga credincioasă a oricui, chiar și a subalternilor, doar, doar va adormi vigilența celor cu care are de-a face.

Un răzbunător știe cât de important este PR-ul și din acest motiv va face un marcaj pe tot terenul la liderii formali sau informali, deoarece el știe foarte bine că un cuvânt de-al acestora te poate ridica sau te poate prăvăli pe veci. Din acest motiv va fi lapte și miere cu cei ce contează, pentru a demonstra atașamentul, fidelitatea, încrederea aproape oarbe în cei care contează, deși, în realitate, el îi disprețuiește cât cuprinde și, în același timp, e conștient că o prea mare apropiere de aceștia îl poate costa capul, deoarece aceștia și-ar putea da seama de punctele sale slabe, echivalente cu impostura. Un impostor e un Icar care dă târcoale soarelui

Da, punctele slabe, echivalente cu impostura, cestea sunt caracteristicile de bază ale răzbunătorului. Niște inferiorități pe care nu le poate depăși, la pachet cu o ambiție nemăsurată care-l sugrumă pe interior și de aceea va face totul pentru a reuși, distrugându-i pe toți cei valoroși, deci, by default, adversarii săi până la moarte și dincolo de ea.

Problema cu răzbunătorul nu e că va căuta să-și echilibreze fierea din interior prin distrugerea altora, ci faptul că acțiunea propriu-zisă de a-i compromite pe alții nu îi aduce nicio satisfacție mare și pe termen lung, deoarece prin răzbunare el nu și-a rezolvat propriile probleme: punctele lui slabe au rămas acolo unde erau, lenea e la fel de mare, iar alții, mai buni ca el, pot apărea oricând din neant, căci așa e Cel de Sus, necruțător cu impostorii. Oricât s-ar chinui să reușească, tot îi rămâne undeva descoperit un călcâi al lui Ahile care-l va compromite la un moment dat iremediabil, indiferent câte victime ar lăsa în urma sa.

Așa că, eu nu înțeleg de ce atât efort depus, atâta muncă, dacă la final rămâi tu tot cel de la început, la fel de slab, de rău, de invidios și de nefericit. Căci ce poate fi un răzbunător, decât un nefericit cu patalama la mână. Răzbunători din toate țările, uniți-vă!

Anunțuri

Un gând despre “Despre răzbunare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s