La spălătorie

Spalatorie autoDin când în când mașina trebuie dusă la spălat. În cazul în care se depune prea multă mizerie doar cu sapa mai ajungi la culoarea din fabrică. Așă că-mi iau inima-n dinți și poposesc la o spălătorie. Pentru mine e o corvoadă să ajung acolo. De obicei, e greu să scap fără 2 ore de amușinat printre zoaie de mașini și scursuri sociale, adică de la cei care le spală – tot ce are țara asta mai degradat fizic – până la pântecoșii cu tricouri polo – adică tot ce are țara asta mai degradat moral.

De data asta am noroc și prind un loc liber chiar din start. Cum nu am unde să mă-nvârt în timp ce angajații la negru năclăiesc mașina și întind cu o cârpă mizeria de pe exterior în interior și viceversa, stau prin preajmă ca un câine de pripas observând lumea din asemenea locuri mizere. Odată chiar mă gândeam să vin cu o carte, poate, poate timpul trece mai cu folos, dar nu am făcut-o, ca să nu-i pun la grea încercare pe regii inelați și înlănțuiți cu giuvaericale grele.

Nu știu cum se face, dar am prins în stânga și în dreapta mea, la cele vreo 6, hai să le zicem docuri, doar mașini de lux: Land Rover, Porsche Cayenne, Mercedes AMG, Audi A8 și un Wolkswagen Coupe. Ce mai la deal la vale, o menajerie de cai putere, iar toți jokey-ii niște golani de la drumul mare, toți respectând un fel de cod secret vestimentar. Cu niște blugi strânși pe picior și turul fluturând în vânt, cu tricourile polo având gulerul ridicat – probabil să nu-i ude spălătoresii – și pe mâini cu diverse tatuaje, ce coboară de las bicepși până spre ultima falangă.

Dau târcoale, mă-nvârt ca un leu în cușcă, privesc cum spălătoresii se mișcă la concurență cu melcii și-mi rod spiritual unghiile când văd câți microbi, bacterii și protozoare îmi sunt cărați pe volan, bord și parbriz de oriunde se poate, inclusiv de sub unghiile nesfârșite ale acestor golani de la capătul jetului de apă. Disperat mă-ntorc cu spatele, înghit în sec și asist la discuțiile zeiilor burduhănoși ai șoselelor. Ca orice deșeu uman care se respectă discuțiile se învârteau și la propriu și la figurat în jurul mașinilor din dotare, în tandem cu driverii ce-și lăudau accesoriile cu motor mai ceva ca pescarii plevușca.

Într-un final, când mașina strălucea și pe interior și pe exterior de la cârpele nemuritoare ale spălătoresilor, urc la bord și ies în trombă, ca și cum mașina pe care o conduc ar fi un Land Rover, un Porsche, un Audi sau un Wolkswagen. Gulerații de serviciu privesc o secundă ieșirea mea din decorul vieților lor și apoi își continuă veșnicele discuții despre automobilele lor sfârâitoare.

3 gânduri despre “La spălătorie

  1. „ale acestor golani de la capătul jetului de apă”

    Poate ar fi de apreciat ca totusi muncesc? 🙂 Inteleg ce spui, si tabloul e perfect colorat, insa cred ca merita respect munca, oricui ar fi si oricum ar fi imbracat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s