Despre PR

lucy_brown_pr_help_5c_cartoonEu înțeleg că PR-ul e important, eu înțeleg că avem nevoie de el, așa cum ai nevoie de vaselină la lanț. Eu înțeleg că trebuie să adopți o atitudine profesionistă în funcție de meserie, ca de exemplu: dacă ești cioclu, nu trebuie să fii văzut toată ziua cu zâmbetul pe buze, dacă ești avocat trebuie să mimezi empatia totală cu persoană apărată, ca și cum drama lui e și a ta, iar tu ești cărniță tăiată din acesta, dacă ești educatoare să iubești copiii că altfel fiecare zi îți va fi un calvar și asta nu va cadra cu imaginea pe care trebuie să și-o facă părinții despre tine.

Prin urmare, recunosc cu mâna pe inimă, constituție și chiar pe Biblie (deși ne îndreptăm spre o societate liber cugetătoare) că PR-ul e foarte important în acest moment al evoluției noastre ca indivizi comerciali și comercializați. Dar nu înțeleg să devii sclavul PR-ului, ca și cum piarismul ar deveni o filosofie materialist-dialectică, izvorâtă din necesitatea integrării omului modern cu meseria sa și implicit cu lumea.

Piarismul ăsta a creat o nouă categorie de oameni, categorie care miroase oportunități și-i tratează pe cei cu care interacționează în funcție de avantajele ce le pot obține de pe urma lor, după zicala: fă-te frate cu dracul, până treci puntea. Nu mai rămâne niciun strop de identitate, originalitate și sinceritate, deoarece tot ceea ce emani dincolo de porii pielii tale este ceea ce ar trebui să convingă până și un nătărău cu bani că tu ești marea lui șansă, că în tine acesta trebuie să-și investească și capitalul și încrederea.

Pur și simplu eu nu mă mai pot înțelege cu atâta curtoazie, bunăvoință și bucurie de circumstanță, ce se pot zări la persoane pe care nu le cunoști defel, dar care reacționează în fața ta de parcă ai fi unchiul pierdut la bătălia de la Stalingrad și redescoperit la coadă la Mega Image. Pur și simplu toată efuziunea asta de prietenie vulcanică îmi va provoca un infarct de milioane, pentru că nu mai rezist la atâta dragoste nedisimulată și la atâtea perechi de dinți care mi se înșiră în fața ochilor, de parcă aș fi ultimul stomatolog al Terrei. Piarismul ăsta total ce mă acoperă ca o melasă îmi provoacă și boli de piele, dar și o claustrofobie maximă. Nu mai pot de atâta atenție mascată. Vreau o clipă de ignorare din partea celor ce nu mă cunosc cu adevărat. Vreau să fiu un fir de praf în bătaia vântului. Cer prea mult sau trebuie să o iau iar și iar peste scăfârlie, până ce învăț și eu lecția piarismului și aceasta pentru simplul fapt că:
PR-ul e-n toate,
E-n cele ce sunt
Și-n cele ce mâine vor râde la soare.
E-n pruncul din leagăn
Și-n omul cărunt
E-n viața ce veșnic nu moare.

Living P.R.-o loca?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s