Rușine…

Tolsto

Am avut un vis. Dormeam și se făcea că nu mai știam ce înseamnă „rușine”. Mă uitam în jur și nu vedeam pe chipul nimănui, după o boroboață de orice fel, niciun fel de regret. Mă gândeam că acum totul se face cu chipul ridicat în sus, cu fruntea încruntată și cu ochii adunați sub sprâncene. Indiferent dacă ai dat-o în bară sau nu, nu vezi decât aceeași expresie de indiferență agresivă. Mai e un pic și iei un pumn în gură pentru că l-ai surprins pe cutare sau pe cutare făcând-o lată.

Mi-aduc aminte de vremurile când cineva spunea: Ce rușine! Deși nu tu erai subiectul în discuție, pe loc simțeai acea stare cum îți străbate întregul trup. Ți se transmitea telepatic și o simțeai în fiecare por. Deși nu aveai nicio implicare în cele povestite, erai una cu rușinea. Rușinea asta făcea oamenii să fie responsabili pentru faptele…

Vezi articol original 312 cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s