Despre copii

ala-bala-portocala-dezvoltarea-limbajului-1377270107Zappez printre posturile de radio, doream să mă desprind de zgomotul roților, și dau peste postul acela care îți zâmbărește diminețile cu îndemnul: ala bala portocala, scoală-te că-ncepe școala! Pentru neinițiați sau pentru cei subțiri în gusturi voi zice că e vorba de Radio Itsy Bitsy. Cred că am prins vreo emisiune de după-amiază, adică de după somnul de la mijlocul zilei.

O realizatoare intra în direct cu radio-ascultătorii, tocmai cu cei mici, tema fiind: cum te pregătești pentru drumeții. Ea punea întrebării, copiii răspundeau. Dar nu asta m-a frapat ci seninătatea, sinceritatea și dragostea cu care copiii răspundeau. Fiecare întrebare era tratată ca atare, ca un lucru serios, fiecare copil înșirând câte în lună și-n stele despre cele trebuincioase pentru aventura vieții lor de copil mic cât un ibric.

La un moment dat realizatoarea îi ruga pe copii să-i dea un pupic. Și nu exagerez când spun că femeia de la microfon primea o droaie de pupici, mai mult mari decât mici. Dar ceea ce marca fiecare pupic era sufletul pe care copiii-l puneau în el, așa cum fiecare din noi o făceam, poate, odată, când venea vorba să ne arătăm dragostea față de cineva.

Între timp au trecut ani și tot ceea ce a mai rămas din noi sunt săruturile și nu sufletul pus în fiecare din ele. Îmi pare rău că nu pot reproduce, melodicitatea diafană și sinceră a fiecărui pupic de copil mic. Îl pot compara doar cu vorbele scoase tot de copii, atunci când pun accent puternic pe fiecare cuvânt, fiecare silabă fiind suflet din sufletul lor.

Am stat și am ascultat, preț la câteva zeci de minute, rememorând clipele când nu era nașpa să fii sincer, ba chiar din contra, când inflexiunile vocii tale încântătoare transmiteau atâta pasiune până și despre lucrurile neînsemnate. Acum, când ești mare nu-ți mai poți permite nici melodicitate și nici inflexiuni în voce, pentru că n-ai vrea să fie considerat drept un fraier. Și, vorba aia, n-ai vrea ca un șmecher să urle în urma ta, în timp ce se îndepărtează râzând: „Te-am înregistrat, fraiere! Te dau diseară pe net!”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s