După Franța – România

prestantia-innei-de-dinaintea-meciului-romania-franta-un-succes-sau-jenanta_size1N-am mai văzut un meci de fotbal cap coadă de ani de zile și din acest motiv nu se prea înfierbântă pipota în mine când se anunță vreo partidă importantă, în care joacă România. Pur și simplu am pierdut morbul fotbalului și asta fără nicio părere de rău. Și cu toate acestea mi-am spus să fac o concesie vineri seara, să văd debutul naționalei la un turneu final, după o lungă perioadă de timp.

Deschid televizorul, dau pe canalul „mulți dar pro” și mă uit la meci. Încerc să intru în starea microbistului de cursă lungă dar îmi dau seama că nu reușesc de nicio culoare. Înainte, când mă uitam la un meci, eram ca-ntr-o transă. Nu mai știam de nimeni și de nimic. Acum, din contra, aud și comentatorii. Doi veterani în ale manipulării emoționale dau totul pe altarul câștigului monetar cât mai mare al canalului plin… cu deștepți.

Mă uit la jucătorii noștri. În cel mai bun caz ar fi buni de alergători la concursurile atletice. Mingea se lovește de ei destul de frumos, de ai crede că masa are mai mult de 4 colțuri. Fundașii bubuie mingea, mijlocașii o pasează cu latul, ca niște hocheiști de soi, iar atacanții aleargă bezmetic pe lângă adversari, șansa să atingă balonul fiind destul de mică. Oricum aș da-o, oricât de empatic aș încerca să fiu cu efortul colectiv al celor 11 tricolori de pe teren, cunoștințele lor despre fotbal sunt destul de limitate. Unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

Mă uit pe internet să aflu la ce echipe joacă ai noștri, sunt bucuros să aflu că avem un jucător și la Osmanlisport. O fi ienicer, îmi zic. Oare cine i-o fi cadâna? Restul jucătorilor – fotbaliști nu le pot spune – au cartea de muncă la alte echipe la fel de cunoscute precum cea deja menționată: Ludogoreț, Al Sailiya, Genclerbirligi. E clar! Adversarii noștri pe semne au picat din ghete numai când au aflat la ce cluburi activează românii. Dacă nu s-au speriat de moarte, măcar și-au frânt limba încercând să pronunțe glorioasele cluburi orientale.

Cu asemenea CV niciun adversar nu ne poate sta în cale. Norocul nostru este că suntem în grupă cu Albania, țară calificată pentru prima dată în istoria existenței ei la un turneu final. Poate, poate reușim să-i batem. Deși, sunt destul de multe șanse să scriem istorie în Franța sau mai bine zis să scrie alții pe spinarea noastră.

Chiar când îmi imaginam naționala Albaniei acoperită de glorie, o torpilă zguduie plasa noastră. E minutul 88 și Franța conduce cu 2-1. Nu mai aștept finalul și închid televizorul. Cum nu mi-am făcut la începutul meciului niciun fel de speranțe, nu vreau acum, la final, să cred în iluzii.

Adorm repede și visez o echipă formată din Lung, Dan Petrescu, Andone, Rednic, Ungureanu, Sabău, Rotariu, Hagi, Ilie Dumitrescu, Balint și Răducioiu. Apoi am un coșmar: Tătărușanu, Chiricheș, Săpunaru, Grigore, Raț, Pintilii, Stanciu, Hoban, Stancu, Popa și Andone. Într-un final mă trezesc și mă bucur că am văzut fotbalului practicat de Hagi și Sabău. Cel jucat de Hoban sau Popa nu-i de mine.

Anunțuri

3 gânduri despre “După Franța – România

  1. E ceva in neregula aici… Starea asta decspirrit a fost cumva indusa prin cine stie ce metode de telepatie la toti privitorii „e multi dar pro”?! Ciudat….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s