The Nice Guys – cronică de film

maxresdefaultCum tocmai auzisem că Russell Crowe face echipă cu Ryan Gosling într-un film despre anii 70 americani, mi-am zis că nu e cazul să ratez ocazia să văd ce le poate pielea în duet, mai ales că se anunța a fi o comedie, iar eu, pe actorul australian nu-l mai văzusem niciodată într-o asemenea postură. Mereu în  roluri de dur, de om preocupat, de om pe umerii căruia stă soarta lumii, dacă chiar nu a întregii sale familii.

De la început m-a șocat aspectul exterior al lui Russell. A știut cum să-și facă intrarea, fiind filmat din profil astfel încât pot spune, fără teama de a exagera că burta lui a eclipsat soarele torid al Californiei. Cu siguranță prin acest rol Russell ne-a demonstrat că omul nu cunoaște limite fizice. Ai fi zis că burta lui seamănă cu un papanaș gigant făptuit de un chef celebru sau cu Atlas după ce a înghițit globul. Despre interpretarea lui un pic mai la vale, după ce am să termin cu Ryan din câteva vorbe.

Tânărul manechin american, cu câteva roluri bune la activ a interpretat rolul un goofy numai bun de stârnit râsul privitorilor. Dacă jocul său a confirmat sau nu, asta e altă mâncare de pește. Eu știu doar că s-a străduit să se ridiculizeze pe sine însuși și în multe momente chiar a reușit, cea ce înseamnă că dat ceva din el, dar cu siguranță poate mai mult. Mai știu că voyeriștii vor pleca de la film dezamăgiți, deoarece actorul nu s-a dezbrăcat deloc. Dar absolut deloc!

Filmul prinde și te captivează destul de repede, deoarece nu are timpi morți, iar scenariul nu face rabat de la toate ghidușiile de care sunt în stare scenariștii americani. Poantele, gagurile se succed amețitor și tocmai acest fapt te împiedică să te gândești la ce se poate cu adevărat sau nu doar în filme. Pornind de la tematica erotică, îmbrăcată în intrigă polițistă și terminând cu reproducerea atmosferei anilor 70, regizorul cel puțin pe mine m-a transportat în timp, atunci când se purtau perciuni, pantaloni evazați și mașini extralargi.

L-am lăsat la urmă pe Russell, care, ca de fiecare dată, pare că nu se întrebuințează deloc și asta poate și din cauza obezității aproape morbide de care nu pare să sufere chiar foarte tare. Fiecare replică de-a sa spusă pe un ton calm, indiferent dacă strângea un răufăcător de gât, caftea un munte de om sau vorbea cu o fetiță de 13 ani, stârnește curiozitatea și admirația pentru că-și tratează rolul la niveul talentului său. Așa că despre el nu pot să spun decât că e un atlas.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s