Despre oameni

citat-alfred-de-vignyAm de-a face cu tot felul de oameni, indubitabili oameni buni, dar nu despre asta vreau să scriu, ci despre ce impact are locul în care ne trăim primii ani de viață asupra întregului nostru destin. Volens,  nolens noi suntem predestinați la destine mai mult sau mai puțin împlinite, în funcție de locul în care ne-am născut. Privind pe cei cu care mă intersectez, mi-am dat seama că deschiderea, capacitatea de învățare, adaptare, evoluție, chiar și optimismul țin de locul în care ne-am trăit începutul vieții.

Astfel, nivelul de înțelegere, de acceptare, de socializare, de deschidere la nou și mai ales de încredere în noi și în ceilalți e direct proporțional cu locul în care am făcut primii noștri pași. Atât de important sunt primii ani, încât tot ceea ce facem din momentul în care intrăm pe porțile școlii, nu sunt decât niște simple adjuvante la niște abilități pe care deja ni le-am însușit. Nu conștientizăm ce impact fenomenal au primii 7 ani din viață asupra întregului nostru destin, cât de mult ne formează pe noi toate experiențele pe care le avem în acest interval de timp.

Și apoi, atunci cât ajungem și noi pe băncile școlilor, de la primară în sus, nu facem decât să adăugăm informații la un schelet deja format. Din acest motiv tot ceea ce ne poate oferi un loc mai mare, gen oraș de mari dimensiuni, reprezintă niște avantaje fenomenale pentru perioada pe care o vom petrece ca adulți. Cu alte cuvinte, dacă ți-ai petrecut copilăria într-un mare oraș, ai mai mari șanse să devii ceea ce vrei sau măcar să fii mai împăcat cu tine însuți, decât dacă ai dat nas în nas cu lumea într-un orășel sau într-un sat, oricare ar fi acesta.

Dacă am așeza oamenii pe o scară, la bază cei proveniți dintr-un cătun, iar în vârf cei din București, procentul celor care vor avea o viață împlinită e mai mare sus, decât jos. Pur și simplu contactul din primele momente ale vieții cu un mediu cosmopolit, tolerant, aspirațional, din care ai ce alege, potențează toate darurile cu care te-ai născut, pe când un sat sau un orășel nu face decât să-ți adoarmă, să-ți conserve pe vecie toate calitățile cu care te-a înzestrat Dumnezeu.

Cu siguranță că sunt și excepții, cu siguranță că și din târgul cel mai prăfuit pot ieși oameni cu adevărat mari, dar probabilitatea este mult mai mică decât în cazul unui oraș mare. Dacă aș avea un aparat care să înregistreze neîncrederea, suspiciunea, frica, conservatorismul, pesimismul și chiar sângele rău, cu siguranță acesta ar avea mult de muncă atunci când aș trece, și-n viteză, printr-un sat sau urbe de mici dimensiuni și ar fi mai mult în adormire dacă l-aș trece pe la nasul celor dintr-un oraș cu ștaif.

Oricum am da-o, oricum am drege-o, șansele în viață sunt direct proporționale cu posibilitatea de a avea acces la tot ce e mai bun și mai de actualitate din lumea contemporană. Vrem, nu vrem lucrurile cu care am dat nas în nas în primii ani de viață ne vor marca întreaga existență. Așa că, atunci când vine vorba despre o persoană, oricare ar fi aceea, n-am ce face și-mi dau seama că originea noastră ne predispune la un destin mai mult sau mai puțin împlinit.

Anunțuri

12 gânduri despre “Despre oameni

  1. Eu as zice mai degraba ca mostenirea noastra genetica ne poarta catre un Destin implinit sau mai putin…. Dar ma rog, daca esti adeptul lui Jean Piaget si crezi ca daca vei scoate din padure o maimuta si o vei muta la oras, in sapte ani va ajunge sa vorbeasca si sa gindeasca, n-am nimic de comentat! Cit priveste viata la tara, intr-un catun uitat de lume, nici n-ai idee cite liniste launtrica si impacare cu sine iti ofera, nu stiu de unde scoti atita :singe rau” 😀

    Poate ca daca te vei apleca putin asupra vietii marelui (dv.) precursor, Tolstoi, iti vei schimba nuitel din viziunea asta sumbra pe care o ai despre satucele din provincie… Luna trecuta luind metroul catre Gara de Nord, am intrebat tot asa, 😀 un necunoscut, cu fata ca o luna, ce iti inspira numai incredere 😀 cite statii urmau pina la Piata Victoriei, incercind sa ma scuz ca am plecat de vreo 16 ani din Bucuresti. Prima lui reactie a fost una ce m-a socat nitel, „Bine ati facut, cu siguranta acolo unde sinteti duceti o viata mult mai linistita!” ceea ce era si adevarat si cind a confundat Slatina (Oltul)cu Doljul am avut asa, o tresarire de mandrie prosteasca, rugindu-l sa nu confunde Cetatea Banilor Olteniei cu un mic tirgusor de provincie 😀

    Cu o luna mai in urma, o doamna din Bucuresti, cu adevarat oraseanca si nu din constelatia taranilor plecati la oras cu trasta pe bat hotariti sa cucereasca Universul cu istetimea lor nativa de tarani invatati sa smechereasca pe mai toti mai marii satului, mi-a marturisit ca s-a mutat intr-un sat linga Rosiorii de Vede pentru a duce o viata mai linistita decit cea de la oras, la recomandarea medicului, parasindu-si familia din Bucuresti….

  2. PS
    Ca o remarca personala, prin toate institutiile de invatamint prin care am trecut in viata mea am remarcat ca cei mai inteligenti si sclipitori copii erau cei de la tara, cei mai buni dintre oraseni reuseau sa mentina in pozitii fruntase numai prin silinta si abnegatia lor. Am avut norocul sau nenorocul, depinde din ce unghi priveste fiecare, sa fac si clasele din scoala primara si in Bucuresti si la tara, ca si mai tirziu in studiile postliceale, stiu bine despre ce vorbesc.

  3. Michel de Montaigne in Esseuri-le sale ofera suficiente argumente pentru a intelege oricine ce inseamna linistea unei vieti dedicate tie insuti…. Desi am cumparat cartea asta in 1982, pe la vreo 16 ani, abia anii acestia din urma am reusit s-o citesc. Merita!

  4. Cit despre carierism si evolutionismul asta de musava, am oarecare rezerve ca semnifica un pas inainte. Intotdeuna le prefer, vorba lui Nietzsche, un sut in fund! Are marea calitate de-a te readuce cu picioarele in realitate, chiar daca mai zabovesi uneori cu capul in nori 😀

    1. Mi-ai dat un răspuns însumat mai lung decât articolul meu. 🙂 Și cred că ai citi mai mult pe diagonală. Eu nu am vorbit despre excepții, așa cum o faci tu, ci despre o stare generală. Dar mai vorbim despre asta când mai strângi material. 🙂 P.S. Viața nu e dreaptă, iar imaginea asta sămănătoristă, conform căreia viața patriarhală, rurală e sinonimă cu un destin împlinit, o găsim doar în operele literare. Viața de zi cu zi ne demonstrează contrariul. Mai vorbim. 🙂

      1. Daca eu am citit in diagonala, atunci iarta-ma asta este o mostra de citit de-a-n crucisul 😀 Cine vorbeste de un Destin implinit?! Eu cred in Destin cred si in zodia sub care esti nascut, si… cam atit! Destinul este pur si simplu. nu cred in evolutionism, darwinism, e ceva realitate acolo insa lucrurile adevarate sint intretesute cu minciuni gogonate. Homo sapiens nu este urmasul lui Erectus Robustus ori Africanus, sau Neanderhalian, dar… ma abat prea mult din nou 😀 scuze!
        Asemeni budistului imi accept karma contemplind viata asta „nedreapta ” 😀
        Destinul, Viata, Moartea, sint pur si simplu, drepte sau nedrepte, cine poate stabili asta?!

  5. PS
    Sint „in devenire”, n-am ce sa-i fac, incerc sa ma fac doar inteles… Era unul de Istoria Bizantului de lasa cite 20 de repetenti. Nici dracu’ nu-l putea intelege. Iti da examen scris in trei ore trei capitole din Bizant. „Sa nu imi scrieti mult ca ma plictisiti, dar sa nu uitati nimic din ce este esential” Pai la el tot era esential!

  6. Dumnezeu știe ce-o fi ăla „destin împlinit” din post, dar, procentual, indicele de persoane cu „destin împlinit” la număr de locuitori, cred că nu diferă prea mult, la orice scară ai face analiza. Plus că așteptările privind destinul diferă, conceptul de profeție auto-împlinită limitează așteptările celor născuți în diverse locuri – studiul la care mă gândesc era despre un cartier din Detroit unde majoritatea tinerilor credeau că „aici nu poți deveni decât traficant de droguri sau pește”. Așa că și în București, dacă ești născut în unele zone din RFG (Rahova, Ferentari, Ghencea) și nu numai, nu știu cât stai mai bine cu aspirațiile față de vreo comună din Teleorman sau Călărași.

  7. Am uitat sa comentez acesta doctrina geografica de tipul celei promovare de Blaga, asemanatoare celei climatice daca nu ma insel, a lui Montescquieu, la fel de fantezista….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s