Descrețitorul de frunți

Tolsto

Când e să mă gândesc la cineva cu adevărat natural mintea mea zboară direct la ea. Și nu știu de ce fac asta. E un gest reflex cultivat într-o groază de ani. Doamna noastră are o formă foarte personală de aș exprima gândurile, ideile. De fiecare dată pornește orice întreprindere de la îndoială. Pune îndoiala înainte și apoi începe construcția. Eh!, dar ce e ușor când te îndoiești tot timpul? Ea pune suflet în tot ce face, dar nu uită să-și condimenteze viața cu o mică doză din neîncredere. E ca o semnătură de maestru pe propriile creații, pentru a le putea deosebi de ale altora.

Îndoiala asta, cultivată cu atâta pasiune, o face să aibă puțină încredere în oameni. Neîncrederea ei în tot ceea ce întreprinzi e atât de bine conturată încât orice persoană optimistă ar fi ușor pusă cu botul pe labe. Ea e cel mai bun trainer…

Vezi articol original 261 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s