Dialoguri epistolare

Oare cine mai scrie azi o scrisoare? Și când spun scrisoare, mă refer la o bucată de hârtie pe care înșiri cuvinte în linii aproape paralele. Și nu mă refer la scrisori de amenințare, de reclamații sau de înștiințări de diverse. Pur și simplu vorbesc despre o scrisoare trimisă altcuiva, în care atingi diferite teme. Păi eu, dacă stau bine și-mi amintesc, asta chiar am făcut. Cred că un 1% din ceea ce fac acum, pe blog, de acolo vine.

Să trimiți cuiva o scrisoare în care se dezvolți anumite subiecte, așa cum le vezi tu, să nu te preocupe timpul alocat acestui act de pângărire a hârtiei, căci mai important era actul în sine, clipele petrecute raportându-te la lume și reflectând-o apoi prin prisma propriei tale imaginații și educații, evident. Și apoi să aștepți răspunsul la ceea ce ai scris tu, ca să ai apoi ce comenta, atunci când destinatarul scrisorii tale te transforma pe tine, expeditorul, în co-vorbitor de la distanță fizică și mentală.

Căci ce era până la urmă orice dialog epistolar decât o formă chiar rafinată de comunicare, cu timp de gândire, timp pe care-l foloseai pentru a găsi cele mai meșteșugite răspunsuri la subiectele ridicate către tine de co-scriitorul schimbului epistolar.

S-ar putea spune, deși e posibil să greșesc, că blogul e un fel de epistolă trimisă către toate părțile. Eu nu aș compara convorbirile prin scrisori cu blogul, deoarece blogul are caracterul unui monolog exhibiționist, neprovocând în tine, cel care scrie, nici un fel de mare tresărire care să te îmbogățească, să te transforme, să-ți provoace acele deceuri pe care doar discuțiile sincere și bine gândite cu cineva care te provoca, puteau să o facă.

Eu n-am mai scris de mult o scrisoare. Nu o mai fac și pentru că la mine scrisul e șerpuit, seamănă mai mult cu coloana vertebrală a unui politician sau cu un labirint, rândurile atingându-se și uneori chiar îngemănându-se, transformând lectura într-o operă demnă de un serviciu secret care se respectă. Nu am păstrat niciuna din epistolele primite din toate cele 4 zări, căci am discutat câte în lună și-n stele, dar toate teme de larg interes, foarte bine atacate de fiecare dintre noi. Cu toate acestea, fiecare dialog epistolar îl păstrez proaspăt în amintiri pentru a-mi face exprimarea mai ușoară.

Multe am învățat din scrisorile primite și multe am încercat apoi să fac și eu. Dacă m-ar pune cineva să  o iau de la capăt aș refuza, pentru că eu cred că e o vreme  pentru orice. Acum s-ar putea înlocui scrisorile propriu-zise cu simple email-uri, tot atât de frumos scrise și tot cu atât de mult respect trimise, păstrând-se de la cele vechi timpul pentru reflecție.

Anunțuri

3 gânduri despre “Dialoguri epistolare

  1. Comparatia dintre o scrisoare si un email imi pare mai aproape de cea dintre o carte scrisa si una in format electronic, ori mai degraba cea dintre o carte si ecranizarea ei. Nimeni nu iroseste atita timp pe net sa scrie o scrisoare,. cel putin din respect pentru timpul destinatarului sau. Blogul, da, este altceva, mai mult seminind cu o serie de epistole catre sine.

  2. Chiar acum acest dialog epistolar catre sine imbogateste multi alti oameni, eu numarindu-ma printre ei!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s