Cu capul înainte

Tolsto

Ah, ce bine era în copilărie, când te aruncai tot timpul cu capul înainte! Indiferent ce se întâmpla, tu era plin de entuziasm și curios să cunoști lumea, indiferent care era aia, fie compusă din oameni, fie din diferite forme de relief! Era chiar o plăcere! Fiecare zi era asezonată cu ceva nou, cu o dorință de cunoaștere, de strămutare a limitelor dincolo de orice. De altfel pe vremea aia cam orice credeai că se poate se și putea. Dovadă stăteau genunchii cu cochilii de sânge coagulat, căpățâna spartă în diferite locuri și nădragii marcați de căzături și bușituri. Și zău dacă regretai! Cel mai ciudat e că și acum e la fel. Deci ai îmbătrânit de pomană, bag seama. Păi să ne explicăm nițel.

Singura trăsătură care nu-mi place la adult – și unul dintre aceștia sunt și eu – este autocenzura. Avem un așa talent să ne autocenzurăm…

Vezi articol original 415 cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s