Cine mă motivează

Tolsto

Am fost întrebat azi cine mă mai motivează. Am răspuns candid că nimeni. Din păcate! După ce s-a terminat conversația mi-am dat seama că am mințit sau, în cel mai bun caz, am greșit. În fapt sunt numeroase cazurile în care sunt motivat de unii oameni cu care interacționez. Răspunsul meu negativ a fost determinat de faptul că sunt interesat, caut cu lumănarea de-a dreptul, marea motivare. Adică interacțiunea cu oameni peste medie care cunosc sensul lucrurilor sau cel puțin așa-mi place mie să cred.

Și uite că totuși se-ntâmplă să mă motiveze destui oameni. La unii mă motivează doar un simplu cuvânt, la alții doar un gest. Și-ntr-un caz și-n celălalt ajung să-mi exprim surpriza. De ce surpriza? Pentru că nu mă așteptam să beneficiez de un tratament pozitiv. Oameni care nu-mi sunt datori cu nimic, ale căror vieți nu depind nici când negru sub unghie de destinul meu…

Vezi articol original 227 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s