Pe bicicletă

Tolsto

Mi-a fost dat să mă urc din nou pe bicicletă. Mi-a fost dat, e un fel de-a zice. A fost un gest unilateral din partea mea, dar unul de bun augur. Au trecut ceva ani de când nu m-am pus pe o bicicletă, suficienți de mulți încât să-l facă invidios și pe Alexandre Dumas, cu ai săi După 20 de ani. Așa că m-am urcat. O fi fost teamă, preocupare, curiozitate, plăcere? Nu știu să răspund. Chestia e că m-am dat jos după 60 de minute, mult mai calm și mai mulțumit decât acum mulți ani.

A fost ca după cursul scurt, nu al lui Stalin, ci al meu, de a conduce fiara pe două roți, cu lanț și fără motor. Păi eu în toată copilăria mea dacă am stat, puse cap la cap, 60 de minute în șa. Păi eu nu am avut nici bicicletă, nici tricicletă, nici trotinetă…

Vezi articol original 304 cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s