Crosul primăverii

plan-de-alergare-10kmDe fiecare dată când venea primăvara, oficialitățile organizau un cros al copiilor, pe un deal destul de accidentat, de la intrarea în oraș, la poalele unei unități militare de luptă antiaeriană. Îmi aduc aminte destul de bine cum zona din fața baterii de tunuri se popula de o maree de treninguri albastre și maro.

Dacă albastru mai merge și e ușor de suportat, atunci când vine vorba de maro simți cum toate simțurile îți sunt invadate și cum tot ceea ce înțelegi tu prin culoare îți este pe deplin asasinat. Poate de atunci datează și intoleranța mea pentru această culoare. Poate pentru unii e o culoare pentru frumoasă, dar pentru mine simbolizează tot ce e mai strivit și mai corodat din punct de vedere uman, căci nu era culoare care să exprime mai bine spiritul nostru de turmă, din acei ani, decât maroul în toate nuanțele sale. Și, credeți-mă, sunt destule cât să acopere toată răbdarea omului, de aici până la Dumnezeu și înapoi.

În acea duminică de primăvară, căci doar duminică putea fi, deoarece sâmbăta aveam program de ore la școală, în fața unității militare ne așteptau câteva oficialități de partid și de stat, cu răspundere pe linie de sport școlar. Nu știu cine erau, cine erau, dar sigur erau îmbrăcați în costume. Și acele costume ale lor erau întotdeauna gri sau în infinitele nuanțe de gri. Griul îl suport deoarece numărul costumelor în această culoare lipsită de orice identitate era unul limitat numeric.

În câteva ore, imașul ce se întindea pe tot dealul ce flanca orașul dinspre vest s-a populat de toate treningurile noastre albastre și maro. Era o hărmălaie și o mișcare de du-te vino specifică acelei vârste, dar care nu cadra cu severitatea și seriozitatea oricărui moment găzduit sub generoasele auspicii ale partidului unic. Într-un sfârșit, atunci când nici nu mai știam de ce eram acolo, un nene într-un trening albastru, cu un fes cu moț, a tras cu pistolul, semn că puteam să ne urnim din loc, într-o nebunie generală cu scopul de a ajunge primul la linia de sosire. Primul, vorba vine, deoarece numărul imens de copii, nici nu știam că sunt atât de mulți în oraș, mă făceau să mă simt ca într-o cireadă, în care a dat strechea și pe care o urmăreau o alianță între lei și crocodili.

Imediat ce m-am pus în mișcare, înconjurat de sute de alți cam de vârsta mea, mi-am dat seama că sunt prins ca într-o căldare, deoarece îmi era imposibil să depășesc pe cineva, deoarece alergatul bezmetic, în formație total dezordonată, făcea ca șansele de câștig să fie iluzorii. Fiecare denivelare de teren, mușuroi de furnici sau groapă de șoarece de câmp, făcea să ne rărească în mod vizibil. Cădeau colegii întru alergare în jurul meu ca spicele în fața combinei sau ca soldații în fața unei mitraliere de soi. Eu însumi am făcut cunoștință în vreo două rânduri cu solul mănos în iarbă, luând act de lucrarea Domnului la fiecare asalt mai îndrăzneț spre linia de finiș.

Oricum, undeva pe la jumătatea cursei, am simțit că am rămas fără aer, gâtul usturându-mă de undeva din stomac până în nas și chiar dincolo de el. Ochii mi s-au împăienjenit de atâta sânge pompat în toate extremitățile, încât fiecare centimetru de pe față se mișca spasmodic, în ritmurile alergatului, ajutându-mă să scap de iarba și pământul ce-mi tumefiau fața.

Într-un final, timpul nu mai avea nicio valoare, am trecut linia de final, terminând poate al 6 – lea, dar, oricum, având inima dincolo de gât, poate în creierul mare sau în cel mic. Știu că m-am oprit din alergat, privindu-mi picioarele care erau mai înverzite decât pajiștile ce se vedeau la tot pasul. Cu o țidulă ce atesta performanța copilărească am plecat acasă, în straiele mele de copil hăituit de propria dorință de mișcare, neînțelegând pe moment binefacerile incomensurabile ale alergatului. Diploma n-o mai am, așa cum nu mai am multe din dovezile copilăriei, singurele care mi-au mai rămas fiind amintirile stinghere, care dau pe-afară din când în când, atunci când se întâmplă fără să conștientizez ceva.

Anunțuri

Un gând despre “Crosul primăverii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s