Idei și sentimente

Eu nu mai investesc emoții sau foarte puțin – într-un cerc restrâns, în care-mi simt respirația, îmi aud pleoapele cum dislocă aerul din loc și mă acopăr cu privirea. În rest eu investesc doar idei. Am ajuns la concluzia că emoțiile nu trebuie investite în alți oameni, pentru că emoțiile vin și se duc. Singurul lucru care contează cu adevărat sunt ideile, pentru că acestea ne lipsesc, în timp ce sentimente avem berechet.

Marele paradox e că noi acționăm mânați de sentimente și nu de idei. Dragostea aprinsă sau ura sfântă ne fac să mutăm munții din loc. Din iubire suntem dispuși să suferim oricât, iar din ură nu iertăm apropiaților noștri nici atâtica. Și aici e problema, că sentimentele sunt doar o magmă care niciodată nu se solidifică. Este ca și cum ai vrea să bei vin din pahare din apă. E imposibil!

În lipsa ideilor sentimentele se mișcă haotic și niciodată într-un mod previzibil. Sentimentele îți dau energia să te schimbi pe tine, dar nu-ți spun nici de ce și nici pentru care scop. În plus, fiecare om mustește de sentimente. Cel mai greu lucru, poate de-a dreptul imposibil, e să nu rănești pe nimeni. Și asta e aproape ilogic, căci ceea ce pentru tine poate însemna iubire și fericire, pentru altul poate însemna ură și suferință veșnică. Și din acest motiv refuz să mai investesc sentimente. E ca și cum aș înlocui mortarul care leagă pietrele între ele cu alte pietre.

De aceea eu investesc doar idei, căci ideile se prind, cresc și dau în pârg pe un strat consistent de sentimente. Sentimentele dau culoare ideilor, le transformă în viață, le dau un sens. Lipsa ideilor face ca doi oameni perfect compatibili să nu se găsească, să nu se apropie unul de altul, deși poate sunt predestinați unul pentru altul.

În plus, sentimentele sunt cea mai nenorocită investiție pentru că te obligă să ai așteptări, să-ți dorești ceva de la aproapele tău, în condițiile în care singurul lucru pe care ar trebui să ți-l dorești e ca acea persoană să se descurce singură. Căci nu e mulțumire mai mare decât să vezi că o simplă idee, o simplă atitudine a schimbat, azi, cu un micron destinul unui om, pentru ca mâine acest micron să însemne depărtarea de la traiectoria inițială cu mii de kilometri.

Tocmai de aia eu investesc idei și cel mai nașpa e atunci când nu le am. Și asta mi se întâmplă cel mai ades. Căci ideile se nasc, cresc și se coc doar în relație cu ceilalți oameni. Și cum să apară idei atunci când toți ceilalți investesc doar sentimente? Din această dilemă e tare greu de ieșit. Dar eu nu cedez, ba chiar bravez, poate poate mă vede cineva și mă ia de nebun și nu mai investește emoții în mine. Atunci să te ții idei. Păzea, omenire, că vin!

Anunțuri

7 gânduri despre “Idei și sentimente

      1. Oricare ar fi, să știi că ideile nu sunt pentru oricine. Ideile pot fi o unealtă periculoasă în mâna anumitor oameni. De asta natura le dă sentimente și nu idei, pentru că sentimentele îi rănesc pe ei înșiși ( +- încă o persoană) pe când ideile pot duce la dezastre ( în cazuri extreme). Nu?

  1. Total de acord cu Xtynu si simteam nevoia sa ma exprim 🙂 Din punctul meu de vedere, ideile nu pot exista fara sentimente. Nu poti sa te dedici unui domeniu sau sa ai idei intr-o anumita directie daca nu exista si partea de sentimente. Sentimentele nu sunt rele, asa cum nici ideile nu sunt rele, excesul este. Indicat ar fi sa gasim o varianta prin care sa le controlam noi pe ele, nu ele pe noi si nu putem face asta, parerea mea, decat acceptandu-le si intelegandu-le, nu fugind de ele. Echilibrul este mereu raspunsul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s