Cronică de film – Ave, Cezar!

hail_caesar_land_1bao4pq-1bao51pÎn sfârșit un film foarte bun! După ani pierduți pe scaunele cinematografelor din mall-uri, am reușit să văd un film cu adevărat bun. În sfârșit am văzut un film în care nu am fost înghesuit între 2 organe genitale în plină acțiune. În sfârșit n-am mai avut parte de supereroi, gen Batman, Spiderman, Antman și alți nesfârșiți man-i. În sfârșit ceva din lumea reală, așa cum numai frații Coen – și altă minoritate de regizori și producători – pot face.

Acțiunea e plasată în anii 30 (sau ceva de genul acesta), undeva în lumea de la Hollywood, dar putea, tot atât de bine, să se întâmple în anii 2010. Nimic nou sub soare, putem spune, atunci când vorbim de fabrica de povești de la Hollywood, acolo unde ți se servește talaș presat pe post de mobilă Lodovic al XIV – lea. Foarte fină ironia fraților Coen la adresa star system-ului american, care produce vedete de teracotă pe bandă rulantă, numai bune de satisfăcut nevoile oamenilor muncii de la orașe și sate. Nu ai visuri? Nu-i nimic, îți oferim noi vise pe care să le ai și ziua și noaptea. Nu ai făcut nimic cu viața ta de doi bani? Nu dispera! Avem noi gata creat un vis modular, care să-ți inoculeze ideea că toate dorințele neîmplinite sau refulate sunt deja realizate. Ce mai, un Hollywood bine conturat, ca o supapă pentru cei care nu au avut, nu au și nu vor avea niciodată nimic demn de lăsat urmașilor.

George Clooney face un rol magistral deoarece s-a jucat pe el însuși. Mă plec în fața inteligenței acestui actor, care conștientizând faptul că talentul său e unul foarte limitat, a interpretat rolul unui actor submediocru, creația sa fiind una de valoare. Sincer vorbind, la cât de nesărat e actorul interpretat de Clooney, un rol și mai convingător ar fi făcut doar alt actor de teracotă, pe numele său, Brad Pitt. Măcar George Clooney va lăsa ceva posterității, filmele pe care le-a regizat sau pe care le-a produs. Clooney face parte din rara categorie a actorilor mediocri – alături de Clint Eastwood -, dar foarte inteligenți, care conștientizând lipsa talentului, au dat lovitura în spatele aparatului de filmat. Pentru acest rol, dar și pentru filmele regizate și produse de el, mă ridic în picioare.

Josh Brolin, cunoscut de mine mai ales din Vei întâlni străinul din visele tale (You Will Meet a Tall Dark Stranger) este sarea și piperul acestului film, jucând foarte convingător rolul unui producător fără sare și pipier. El e chintesența filmului, dar și a Hollywood-ului monetarist și monetarizant, asigurându-se că star system-ul nu se gripează niciodată, nici măcar atunci când actorii de teracotă au zvâcniri de conștiință. Atât de bine a fost conturat personajul lui încât am trăit cu senzația că am în față un administrator de cămin studențesc, din anii noștri 80, care face ca totul să funcționeze spre deplina sa bunăstare materială.

Scarlet Johansson a jucat din păcate foarte puțin. Spun din păcate, pentru că e pentru prima dată când nu-și mai folosește nurii pentru a fi convingătoare, ci talentul de actriță. E clar că poate mai mult decât să îmbrace costumele de latex, care să-i pună în valoare splendidele protuberanțe corporale. Sper ca în timp să-și aducă aminte de faptul că a jucat în acest film, semn că între două producții cu expuneri și depuneri indecente să ne lase câte o interpretare de calitate.

Ralph Fiennes îmbătrânește frumos, în contrapartidă cu starea sa fizicească. Acum, când nu mai poate fi june-prim, în diferite producții de masă, ar putea să ne impresioneze doar cu talentul său, așa cum a făcut și în acest film. Știu că mai are câteva filme foarte bune, dar de acum înainte are toate șansele ca sex-appeal-ul său să nu-i mai distragă atenția de la arta actorului. Jos pălăria în fața lui Ralphito!

Supriza absolută, noutatea scoasă din joben de frații Coen, a fost Alden Ehrenreich, în rolul unui actor de filme western de mâna a 7 – a (el, la fel ca filmele), care s-a remarcat prin talentul de a juca rolul unui pămpălău generic pentru ce a însemnat, înseamnă și va însemna Hollywood-ul ever. Rar mi-a fost dat ca rolul unui țăran împiedicat, căruia i se zăreau cocenii din buzunarele de cowboy dezlănțuit, să fie atât de bine articulat de către un tânăr actor.

Per ansamblu, un film foarte bine făcut, cele 105 minute trecând ca și cum nici nu ar fi fost. E meritul fraților Coen care își aleg teme mereu puțin abordate, reale, din viață și nu supte din deget, așa cum sunt cele mai multe producții hollywood-iene. Ce mai încoace și încolo, Ave, Cezar! e o frumoasă pledoarie în favoarea filmelor de calitate care să-ți stimuleze și creierul, nu doar instinctele atavice, așa cum ne-a convins star-system-ul că poată să facă la foc continuu. Pe mine unul, frații Coen m-au convins de mult. Acum n-au făcut decât să confirme. Când asemenea oameni există și-și asumă atâtea riscuri, viața chiar merită trăită. Nu suntem singuri pe lume!

P.S. Deoarece nu s-a urlat, nu s-a răcnit, nu s-a făcut nici măcar o criză de nervi, din păcate, în acest film nu a putut juca Leonardo DiCaprio.

Anunțuri

4 gânduri despre “Cronică de film – Ave, Cezar!

  1. Leonardo DiCaprio sau Bruce Willis, prea ocupat sa salveze planeta sau sa prinda criminali in serie. :)))
    Multumesc, Tolsto, interesanta cronica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s