Miros de capitală

scan00063Cobor din clădire. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, simt temperatura și decid să merg pe jos. De altfel, mersul pe jos e o adevărată încântare prin București. Sunt predestinat să merg pe jos și, din acest motiv, dacă eram gunoier sau vardist (polițai de stradă), aș fi considerat că mi-am atins scopul în viață. Platitudinea orașului mă cheamă să-l străbat pe jos. Și de fiecare dată când am ocazia, merg pe jos. Ca acum, par example. Privesc în jur și zăresc o lume neostenită, cu ochii bulbucați de hotărâre, care se grăbește în toate părțile. Simt noxele de la zecile de mii de mașini care străbat străzile cum intră-n simbioză cu praful ridicat până la cer și-mi zic că nu e nimic grav. E giganticul miros de capitală. Ce poate fi mai bucureștenesc decât atât!

Îmi iau inima-n dinți și-ncep să mă scurg pe lângă străzile care gem de mașini. Trec prin spatele clubului Dinamo și privesc gardul preistoric ce suferă de osteoporoză în formă cronică. Nu știu prin ce minune cărămizile din gard nu s-au prăbușit peste mașini sau peste cei care se-ncumetă să se deplaseze pe jos. Gardul ăsta nu e decât o imagine, aproape vie, ce-i drept, a sportului românesc. Atunci când se va prăbuși va face loc unor building-uri numai bune să exploateze plenar potențialul de dezvoltare al zonei. Ar fi păcat ca atât de central și atât de aproape de lumea bună, pe zeci de hectare să se lăfăie rugina și uitarea.

Ajung la intersecția cu Floreasca pentru a mă împiedica de mașinile atât de frumoase și atât de scumpe ale celor care formează lumea bună. Nu le bag în seamă, așa cum nici ele nu mă bagă pe mine și bag mare până când pun piciorul pe Calea Dorobanțierilor. Daa! E frumos acolo! Mult spațiu verde și multe case de 1 sau 2 etaje. Aici era odinioară adevărata lumea bună a capitalei. Bag cărbuni și trec voios pe lângă TVR, admirându-i curtea uriașă lăsată într-un fel de putrefacție ecologică. N-am timp să aprofundez contactul cu televiziunea de altădată deoarece 2 autobuze mă readuc în contemporaneitate. Coboară din ele elementele noii clase muncitoare, angajații de birou ai multinaționalelor. Parcă am intrat într-un vârtej uman. Dar am reușit să mă desprind de ei la gura de metrou, de la Aviatorilor.

Dincolo de pasaj, schimb ruta și o iau printre case direct spre Kiseleff, admirând casele și blocurile ridicate pentru nomenclatura de partid comunistă. În mijlocul naturii, departe de zgomotul celor ce strigau: hei-rup, hei-rup, cad stânci de fier, în lupta dusă de brigadieri, se lăfăia burghezia proletară, cea care era predestinată să lumineze calea spre paradis a lumpenproletariatului. Undeva pe stânga, zăresc ambasada americană, ca un fel de ironie grosolană la adresa trecutului nostru apropiat și mă îndrept spre Arcul de Triumf, așa cum m-aș întoarce și mai mult în timp. În marele sens giratoriu, unde arcul e ascuns în spatele unui giulgiu de schele, claxoanele se unesc într-un cor strident, ca niște sirieni care-și croiesc drum prin Germania, acest EL Dorado al Orientului.

Nu zăbovesc nici aici pentru că drumul meu nu s-a sfârșit și mă apropii pe nesimțite de Cașin, pe care o simt ca o ironie fină, de această dată, la adresa întregului nostru trecut. Nu mă mai gândesc la nimic și grăbesc pasul, pentru că în ritmul ăsta e foarte posibil să dau de niște vestigii medievale și mi-e teamă de ce mi-ar putea spune. Pe ultimele sute de metri îmi dau seama că mersul pe jos, prin București, nu doar că-ți face piciorul frumos, dar îți și oferă o panoramă completă a acestui oraș ce-și macină în intestine nu doar trecutul ci și oamenii, lăsând în urma sa un gigantic miros de capitală…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s