Privire periferică

4da459edc5411_65069Băi, citisem în vreo 2 cărți cum că privirea periferică face minuni în cazul unor femei. Cum unele văd mult mai multe decât bărbații, lucru care le ajută să devină mai sociabile decât sunt. Ce mai, un adevărat dar al naturii. O adevărată armă secretă, nu alta, pe care femeia a dezvoltat-o de-a lungul timpului. Nu știu cum face, dar femeia vede atât de multe în jurul ei încât te miri cum de nu i-au ieșit ochii din orbite de la atâta privit în toate părțile.

Cum eu nu sunt un model, dacă cineva mă privește dinspre strada comunicării, mi-am zis că n-ar strica să aprofundez un pic problema și să încerc, prin exerciții, să-mi îmbunătățesc calitățile de comunicare. Prin urmare, am decis să încep prin exerciții fizice, adică răsucitul ochilor în lăcașul cranian, cu scopul de a reuși să prind în raza vizuală un câmp mult mai vast decât sunt eu obișnuit. Cum eu privesc direct spre obiectul, ființa care mă interesează, acum e momentul spre un pic de diversitate. Cine știe ce nuanțe surprind din lumea care mă înconjoară, pe care, până acum, nici nu le-am observat. E o bună ocazie, am zis eu, să devenind mult mai simțitor decât sunt. Poate trăiam într-un univers bogat, precum o pădure tropicală, dar eu nu vedeam decât liana care mă transporta din chiparos direct în cedru.

Zis și făcut. Exercițiile au decurs destul de ușor. Doar că am rămas cu niște sechele. Ochii au tendința de a se învârti singuri în cap, ceea ce atrage privirea tuturor și mai ales a femeilor ce sunt experte în privitul periferic. Există riscul, dacă ochii mei nu se astâmpără, ca femeile să mă privească direct în ochi și să-și piardă abilitatea de a mă vedea fără să mă privească. În plus, am mai văzut niște efecte secundare de când mi-am lărgit raza de acoperire a spațiului vizual, începe să-mi scadă capacitatea de concentrare, cu riscul de a-mi afecta coeficientul de inteligență. Nu-mi dădusem seama că nu pot fi și superficial și profund în același timp. Drept care am renunțat total să mai privesc prin extremitatea ochilor, deoarece mi-am dat seama că nu mă ajută la nimic să știu toate nimicurile, să ghicesc toate stările celor din jur, pentru că pur și simplu nu contează.

Cu cât vedeam mai mult, cu atât înțelegeam mai bine superficialitatea relațiilor celor din jurul meu. Dar asta știam și atunci când priveam direct în ochi orice personaj ce-mi cădea sub streașina sprâncenelor. De ce atâta efort să știu toate nimicurile, dacă la final nu mă ajută la nimic sau nu-i ajută pe alții să nu mai fie superficiali? Între timp ochii mei și-au revenit. Sunt la fel de aerian față de o groază de oameni, dar mi-a rămas un singur lucru. Acum știu când unele femei privesc cu extremitatea razei lor vizuale și-mi dau seama că asta nu ajută la nimic, nici măcar pe ele. E doar o iluzie.

Anunțuri

4 gânduri despre “Privire periferică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s