Un spectacol numit România

Ca de obicei mă trezesc în zori. Comportament defect, știu, și citesc fluxul de știri de pe telefon. Alt comportament defect. Ce așa importat se poate întâmpla peste noapte? Doar dacă ne-au invadat emigranții, care ne vor plăti nouă pensiile, așa cum ne spune coana Merkel, sau au avut loc primele atacuri teroriste în Europa, după valurile de tineri sirieni, care nu vor să lupte pentru țara lor ci vor să trăiască din alocațiile statelor capitaliste putred de bogate, ori, poate, și-a dat generalul de intendență, Oprea, demisia. Niciuna din astea.

Răsuflu ușurat, când o știre îmi atrage atenția. Zeci de victime la un concert din capitală. Brusc gândul îmi zboară spre centrul vechi, unde șandramalele stau să cadă peste iubitorii de băutură și distracție. Îmi zic că ceea ce era de așteptat să se întâmple s-a întâmplat. Marele incendiu, care să curețe centrul vechi de putregai s-a produs. Toată zona infectă, de la kilometru 0 din capitală, a luat foc, dând o lovitură de moarte industriei alcoolului, tutunului și drogurilor de orice fel.

Aflu că tragedia s-a întâmplat de fapt pe lângă Maternitatea Bucur. O maternitate în centrul vechi? Greu de crezut. Caut pe hartă și o descopăr aproape de centrul vechi, undeva mai jos de Piața Unirii, nu departe de Dâmbovița. Dar știu zona. Am trecut pe acolo de mai multe ori perpedes, în vagabondajul meu de duzină, încercând să văd orașul. E o zonă înțesată de case vechi și dărăpănate, pregătite să cadă la cea mai mică respirație, unde mustesc pe fiecare bătătură tot felul de minorități. Un splendid peisaj indian. Lipsesc vacile sfinte. Prin nu știu ce minune, toate gunoaiele astea arhitecturale rezistă, deși scârțâie din toate încheieturile, la fiecare pas făcut în zonă. Ai senzația că te afli în mijlocul unei turme de elefanți. Fiecare pas acolo îți reamintește care este valoarea propriei tale vieți și te gândești că e mai indicat să ocolești zona.

În aceeași situație sunt și clădirile din centrul vechi, ba chiar mai rea. Au de suportat în fiecare zi freamătul miilor de consumatori. Toate maghernițele alea nu au suferit nicio consolidare. Primăria a refăcut doar căile de acces. Atunci când au fost construite nimeni nu s-a gândit că pe acolo vor trece în fiecare zi mii de persoane care se vor zbânțui pentru a frăgezi temeliile deja erodate de trecerea deceniilor. Dacă intri în vreo bombă de acolo rămâi marcat de tavanele joase, spațiile strâmte și ușile înguste. Atunci când au fost construite, acestea erau destinate pentru a fi hrube de păstrat butoaiele de vin, mâncarea peste iarnă, sacii cu făină și cârnații atârnați în cuiele din tavan. Nimeni nu s-a gândit că acolo vor sta sute de oameni cu sticlele în mâini în timp ce se tropăie pe ritmul muzicii care bubuie din difuzoare.

Din nou centrul vechi a scăpat parcă pentru a demonstra că eu mănânc rahat, ceea ce va da petrecăreților din zonă certitudinea că ruinele de acolo sunt sigure. De altfel tot Bucureștiul e înțesat de clădiri deja decedate. Pe o rază de zeci de kilometri, în toate sectoarele, sunt clădiri în ruină, folosite din plin pentru locuit, pentru benchetuit sau pentru vândut diverse lucruri. Dacă mergi pe Calea Victoriei, pe sub balcoanele decojite până la structura de fier, ale clădirilor coșcovite de eternitatea lor, te gândești că un cutremur, puternic ca un strănut, te poate trimite mintenaș pe lumea cealaltă. Ai senzația că autoritățile din București tratează clădirile ca pe copaci, așteptând ca acestea să se usuce și apoi să cadă.

Sper că ce s-a întâmplat la clubul de pe lângă maternitatea Bucur să nu fie doar o modestă avanpremieră la ceea ce ne așteaptă dacă ținem cont de faptul că Bucureștiul mustește de vechi. Cel puțin evenimentul de noaptea trecută va abate atenția lumii de la alte probleme, scoțând în evidență tot ce este ilegal sau cel puțin dubios din ceea ce se petrece în zona distracțiilor. Urmează văicăreala televiziunilor, care au prins din zbor un nou subiect păstos, numai bun pentru o audiență dolofană, perfect să abată atenția oamenilor de la ce fac politicienii noștri analfabeți, corupți și iresponsabili. Totul pentru bani, deși toate otrepele de televiziuni rag din toți rărunchii că luptă pentru binele public, pentru că acestea se preocupă doar de prosperitatea stăpânilor lor penali. Un nou episod din spectacolul numit România s-a consumat aseară.. Uneori mi-e scârbă de România, deși mă încăpățânez să o iubesc…

Anunțuri

Un gând despre “Un spectacol numit România

  1. Genul ăsta de tragedie mi-a amintit de cazul maternitatea Giulești (parcă așa se numea). Din păcate, mare rezolvare a situației nu a fost nici atunci. Cinic sau nu, ne rugăm doar să nu ni se-ntâmple nouă, fiindcă oricum suntem depășiți de situație. De orice situație.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s