Cei care le știu pe toate

Dom’le, sunt câte unii care au mereu câte o idee dacă tu ai o problemă, cu alte cuvinte, le știu pe toate. Bine, mai bine zis, au o soluție, de cele mai multe ori proastă, când vreun șef vine cu o problemă. În rest, când un egal e la ananghie, atunci nu au – nu știu nimic. Și, oricum, sunt foarte ocupați. Nu are ei timp de toate prostiile.

Îi remarci după modul în care face curte puterii. Sunt tot timpul în preajma ei, se apleacă sau se-ntind, după cum îi vrerea acesteia, de nici nu știai cât sunt de elastici, mai ales când vine vorba de coloana vertebrală, care seamănă cu sistemul de scriere incaș, adică pe bază de noduri. Acum depinde ce scriu ei prin înnodarea coloanei în afară de slugărnicie. Sarcina decodării sistemului de scriere rămâne în sarcina arheologilor. Mi-e teamă că deja știu ce-nseamnă fiecare nod.

Dar ceea ce suprinde la tot acest comportament e faptul că ei vegetează într-o stare de răsad de orez într-o mare puturoșită. Nu se pot lăuda cu nicio faptă prea eroică a vieții lor, dar pot fi oricând portavocea plină de nesaț a celor care au puterea, mai ales formal decât informal. În general nu au cu ce se lauda, dar acest lucru, în viziunea lor, nu intră în contradicție flagrantă cu ceea ce răcnesc ei pe la toate porțile. Imită un optimism și un entuziasm de cancelarie, adică foarte oficial, dar în realitate sunt de un pesimism feroce, pesimism pe care nu-l afișează, dar care urlă din ei înșiși din tot bojocii.

Problema nu e că ei ar fi mulți, că nu sunt, ci că debordează de un voluntarism incredibil, ceea ce dă senzația oricui care are puterea că aceștia vin cu idei geniale. Oricum ai face, cei care le știu pe toate au o viteză de reacție, când vine vorba să se remarce, mai ceva ca un atlet, campion mondial la proba de sprint. Dar cred că așa a dat Dumnezeu, să existe și ei pentru ca tu să eviți să devii penibil. N-aș spune că ei nu știu că sunt penibili, dar, presupun, că e singura lor formă de a se afirma, că în rest, Dumnezeu cu mila…

Și dacă ar fi măcar mai tăcuți… Dar ei nu și nu! Sunt precum o explozie de artificii verbale. Oricum ai da-o, ei sunt pregătiți de un bombardament de mare impact, doar să fie cineva important prin preajmă să vadă.

Și mie mi-o ciudă de nu mai știu de mine. Am ajuns să fiu de o invidie gregară. Mă perpelesc nopțile gândindu-mă cum să recuperez acest decalaj și să le știu și eu în sfârșit pe toate. Până acum nu am reușit, dar sunt hotărât să fac totul, să nu precupețesc niciun efort pentru a fi ceea ce merit, adică acel om de care nimeni nu are nevoie, nici măcar șefii. Dar dacă rentează, de ce să mă opun eu progresului, chiar dacă asta nu ajută la nimic. Până una-alta ia să văd cât costă un pachet de artificii, să aflu și eu cum pot să explodez ca o petardă și să fac zgomot ca o sirenă bleagă de girofar, fără să mă coste mare lucru. Ia să vedem, câți bani am la mine…

Anunțuri

Un gând despre “Cei care le știu pe toate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s