Despre majorități, despre unanimități…

De fiecare dată când aud de majorități, mie unuia mi se face frică. De fiecare dată când aud de unanimități eu mă îngrozesc. Nu știu cum se face, dar de fiecare dată când văd oameni care îmbrățișează aceeași idee, același crez, același gând, simt o nevoie inexplicabilă să fiu în opoziție. Mă sperie majoritățile create ad-hoc, care cu entuziasm de orice fel susțin orice, fără să știe prea bine pentru ce militează.

Din acest punct de vedere am o lungă experiență de opoziționist fără simbrie. De când mă știu am fost reținut când a fost vorba să susțin previzibilul, să legitimez inevitabilul. Am crezut, și spre surprinderea mea mai cred și acum, că nu există situație fără ieșire și că orice om cu capul acolo unde trebuie, adică pe umeri, poate schimbe lumea în care trăiește, susținându-și propriile idei.

Dar cum am devenit atât de anti nu e greu de explicat. Nu știu din ce motiv, nu știu din cauza cui, dar de fiecare dată când vedeam ceva ce nu-mi plăcea, îmi spuneam că eu nu voi face niciodată așa. Când vedeam copii mai mari umilindu-i cei mici, îmi spuneam că eu nu voi face niciodată așa. Când vedeam la școală profesori care lăudau regimul comunist, în ciuda evidențelor strigătoare la cer, îmi spuneam că eu nu voi face niciodată așa. Când vedeam colegi de liceu cum se umileau în fața directorului, doar pentru a-i intra în grații, îmi spuneam că eu nu voi face niciodată așa. Când la coada la pâine, lapte, carne, zahar etc vânzătoarea ne spunea că nu mai are de nici unele, deși se vedeau prin ușa întredeschisă navetele pline, îmi spuneam că eu nu voi face niciodată așa. Când auzeam povești despre soldați din ciclul 1 umiliți de cei din ciclul 2, îmi spuneam că eu nu voi face niciodată așa (armata n-am făcut-o).

Și ar mai fi alte și alte momente în care mi-am șoptit adânc în barbă că eu nu voi face niciodată așa. Poate uneori nu m-am ținut de cuvânt – om sunt și eu -, dar de cele mai multe ori am fost eu, așa cum m-au învățat ai mei, mereu atent la ce se întâmplă în jurul meu. Și nu am cum să nu fiu mereu de veghe în propriul meu lan de secară, când văd atâtea oameni care se descotorosesc de propria demnitate în căutarea unei propășiri materiale imediate. De aia sunt mereu Gică Contra, pentru că nu suport să fiu doar un număr dintr-un șir, ci un om ce vrea să-și trăiască viața respectându-și părinții pentru tot ce l-au învățat. De aceea, de fiecare dată când aud de majorități, mi se face frică și când aud de unanimități, mă îngrozesc…

Anunțuri

Un gând despre “Despre majorități, despre unanimități…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s