Despre pupici mici

Când vine vorba de pupici eu stau deoparte. Nu mă dau în vânt după atingeri umede pe piele. Știu că imediat sunt băgat în oala aroganților. Că de ce nu pup și eu? Că de ce nu las și pe alții să mă pupe? Păi de unde atâtea pupături, oameni buni? Și ce faptă mare ați/am săvârșit să meritați/merit un pupic? Și până la urma urmei pupicul ăsta e ceva foarte intim. Și de când intimitatea e în ochii tuturor? Eu înțeleg că a venit vremea reality-show-urilor false, dar nici chiar așa, să ajung să-mi țugui buzele în toate direcțiile.

Oare atenția, respectul și poate chiar admirația, nu sunt suficiente pentru ca o persoană cu care nu mă trag de șireturi să nu considere lipsa pupiceilor un atentat la farmecul ei discret? Sau poate că mai toți suntem kinestezici când vine vorba de pupici și vrem să ne manifestăm sentimentele prin aceste delectări fizice. Eu unul nu sunt kinestezic. Pot sta liniștit într-un colț și într-o fracțiune de secundă să mă treacă toate emoțiile, fără să semăn totuși cu o mașină de catapultat sentimente în toate direcțiile.

Nu pot, nu vreau, nu concep să pupăcesc pe toată lumea. Doar nu lucrez la Poștă pe post de ștampilator. De cele mai multe ori îmi e suficient să-mi încrucișez privirile cu o persoană pentru a transmite mai multe stări decât un pachet consistent de pupicei, numai buni de înstrăinat cu dragă inima. Văd că ajungem să judecăm oamenii după pupicei și nu după faptele lor. În ritmul ăsta mă aștept să existe și o lege a pupiceilor pe metru pătrat locuit. Să nu poți trece printr-o stație de metrou, printr-o piață aglomerată de bătrânici în căutarea reducerilor eterne, fără să-ți netezești buzele pe o duzină de fețe care și ele sunt în căutarea pupicului perfect.

Până atunci eu rămân la faza fluturării mâinii și schițării unui zâmbet abia palpabil pentru a exprima interacțiunea cu cineva cunoscut. Știu că prin asta lovesc în cei care pupăcesc tot ce prind, dar și eu abia mă abțin să nu o iau la sănătoasa în asemenea situații. Nu ar strica să avem un pic de măsură și aici: să iubim cu măsură, să pupăcim cu măsură, unde trebuie și nu la întâmplare.

Anunțuri

3 gânduri despre “Despre pupici mici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s