Călător prin țara mea – ocol prin Alba Iulia

Recunosc că nu știu mare lucru despre Alba Iulia. Nu cunosc pe nimeni originar de acolo sau, datorită ignoranței mele, nu-mi amintesc a ști. Așa că am intrat în oraș ca un nou născut. Bineînțeles că știam câteva lucruri despre urbea ardeleană, dar nu suficiente. Ceea ce știu are mai mult un caracter istoric, ceea ce uneori mă plictisește și pe mine. Ce să mai zic și de alții. Oricum scurtul meu popas prin Alba Iulia a fost unul de bun augur. Pot să spun că retina mea a reținut multe lucruri și că ceea ce am văzut ma încântat într-o oarecare măsură, asta ca să fiu modest.
Noroc că orașul este mic, din acest motiv, de oriunde ai veni, ajungi mintenaș la cetatea medievală, una de dimensiuni destul de generoase. Singurul lucru care nu m-a încântat foarte tare este plasarea blocurilor comuniste prea aproape de cetate. Din acest motiv creațiile din ciment și cărămidă din perioada de până în 1989, ajung să domine cetatea, știrbindu-i din personalitate. E adevărat că pe mai toate părțile există spațiu verde, creat tocmai cu rolul de a marca o zonă de tranzit între blocuri și cetate.
Pot spune că cetatea impresionează. Refăcută, presupun, în totalitate, aceasta dă Alba Iuliei o notă de unicitate, atât de râvnită de către toate orașele noastre. Spațiile largi, zidurile înalte și groase, construcțiile de mari proporții îți dovedesc ce rol important a jucat orașul ăsta. Cetate catolică 100%, fiind unul din sediile religioase ale Ungariei medievale, avea rolul să copleșească orice călător. La drept vorbind același lucru îl face și în prezent, inclusiv cu cei trăitori prin diferite clădiri din sticlă și oțel.
Singurul lucru care m-a frapat a fost plasarea celor două mari biserici, ortodoxă și catolică, în aceeași vecinătate. Presupun că pentru unguri reprezintă o cruntă ofensă și umilire să ridici o biserică a creștinismului oriental în inima catolicismului ardelean. Dar asta e. Doar nu era ca regele Ferdinand I Întregitorul să ridice biserica pe cine știe ce tăpșan de dinafara orașului. Ghinionul ungurilor de la Mihai Viteazul li se trage. Dacă Mihai nu ținea morțiș să fie încoronat la Alba Iulia, atunci la Cluj s-ar fi ridicat această catedrală.
Oricum cele două biserici, surori și rivale în același timp, te marchează prin dimensiuni, stil și vecinătate. Pentru un turist nefamiliarizat cu cele religii e o bună șansă, ca din aceeași poziție de pe trotuar, să admire două civilizații împletindu-se. Am intrat în amândouă, dar cel mai mult am stat în cea catolică. Știam că acolo se află îngropat Iancu de Hunedoara, poate cel mai mare domnitor de origine românească (sau nu) din tot evul mediu. Încă de prin clasa a 5 – a îmi stârnise curiozitatea textul scris pe mormântul său: S-a stins lumina lumii.
Așa că am intrat pe vârfuri în biserica ungurească, oprindu-mă pentru o clipă lângă Iancu. Tot pentru o clipă mi-a stat și inima. Eram la câțiva centimetri de singurul om din istorie care l-a învins pe Mahomed al II – lea, cuceritorul Constantinopolului. După care am ieșit iar în arșița verii având în ochi biserica românească înconjurată de un superb brâu cu coloane, loc numai bun de preumblare pentru cei care vor să cugete în tihnă la cele sfinte sau nu. Văzusem suficient. Oricum nu mi-a plăcut niciodată evul mediu.

Anunțuri

3 gânduri despre “Călător prin țara mea – ocol prin Alba Iulia

  1. Nu sunt doar două biserici acolo, ci trei – amplasate în triunghi. Undeva între cele două care se văd, pe platoul din fața catedralei Sfântul Mihail, este îngropată prima bazilică pre-creștină de pe teritoriul dintre Carpați.
    Locurile sfinte – nu doar bisericile – păstrează un soi de magie. Nu degeaba ridică oamenii de sute de ani biserici pe locul altora, care au fost acolo înaintea lor. O credință înlocuiește o alta, preluând mistere, adăugând cuvinte…
    Oamenii dărâmă o biserică (de rit vechi) și ridică alta (de rit nou) mai mare și mai frumoasă, lângă ea. Alba Iulia a fost întotdeauna, oricum s-ar fi numit: Gyulafehérvár sau Bălgrad, o cetate episcopală, un loc sfânt unde regii dimprejur veneau să se încoroneze ori să se-ngroape.
    Echivalentul ei maghiar este Székesfehérvár, care înseamnă cam același lucru: Cetatea albă regală, pe când denumirea ungurească a Albei Iulii vine de la Cetatea albă a lui Iuliu – ori Gyula.

  2. Am ajuns si eu vara asta in Alba Iulia dupa peste 10 ani de la ultima mea vizita. Am ramas atat de impresionata incat promit sa ma intorc cat de repede si sa petrec mai mult timp acolo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s