Acest articol este un pamflet sau nu. Rog a fi tratat ca atare.
Nu dau 2 bani pe ziua mea de naștere. Ce faptă vitejească, demnă de a fi marcată în vreun letopiseț am săvârșit eu? În plus nu am niciun merit că m-am născut într-o anumită zi. Nu eu am decis asta ci 2 persoane care-mi sunt de atunci rude de gradul unu. Dacă stau bine și mă gândesc, până la vârsta pe care o posed momentan nu am făcut nimic demn de consemnat. În cel mai bun caz am tăiat frunze la câini și astă fără o prea mare tragere de inimă. Să celebrez tăiatul frunzelor mi se pare, în condițiile actuale, o adevărată fărădelege, demnă de organizațiile care veghează la protejarea a tot ce crește pe pământ. N-aș vrea să mă văd cu Greenpeace-ul agățat de balcon.
În plus, cu ce scop vin de mă felicită diverse persoane taman de ziua mea? Parcă lămurisem faptul că sunt o mediocritate și jumătate. Oare s-or fi aliniat planetele într-un mod ilogic tocmai la nașterea mea încât au schimbat destinele celor ce îmi urează diverse lucruri pe tonuri muzicale? Și chiar dacă pelteaua cerească s-ar fi configurat într-un mod unic și benefic pentru toți cei care-mi preaslăvesc numele, eu tot nu înțeleg asta. Nu am nicio contribuție la nimic, deci nu merit a fi jubilat.
Pe de altă parte, aceste laude gogonate de ziua mea pot deschide o adevărată Cutie a Pandorei. S-ar putea naște un cult al personalității (revăzut și adăugit) care i-ar face să pălească pe Stalin, Ceaușescu și Mao la un loc. Ar fi o pălire la cub pentru cei 3 ipochimeni amintiți mai sus. Dar mă pot eu măsura cu ei? Iar eu și cultul personalității suntem precum apa și focul. Am face casă bună doar dacă eu aș fi pompier, însă eu nu-mi iau de lucru acasă.
Sunt de acord să fiu celebrat, urat, colindat și chiar sorcovit doar când am să fac ceva demn pentru umanitate: când voi descoperi veriga lipsă din evoluția speciilor sau voi demonstra aplicarea practică a teoriei levitației într-un borcan de murături. Până atunci continui să fac ceea ce știu cel mai bine, tăiatul frunzelor la câini. Promit să pun mai mult suflet.
Ați citit un pamflet… sau nu.
Tolsto 
Ta-na-na! Vin cu trasul de urechi, asta nu ai mentionat-o, deci te trag de urechi sa fii fericit ca esti, ca ai doar personalitate si o cultivi, nu ai si cultul ei, si-ti doresc sa fii sanatos. La multi ani, Tolsto!
„Demn de consemnat”: ai pus suflet in relatiile cu cei din jurul tau sau intr-un fel sau altul ai fost si esti memorabil pentru ei. Ei ti-au spus: La multi ani!…
Stiu ca nu cautai un raspuns dar nu m-am putut abtine :).
Hai că-i amuzant. Eu și acum râd. :))
Sarbatorim ca tocmai s-au dus o gramada de ani?
Noi iti dorim, inca, multi!
Ce fac tu cu (in ) ei, e treaba ta.
Stimabilule domn Leu (dacă asta eşti), eşti cel mai cinic rege al animalelor pe care l-am întâlnit, da’ nu-i bai că orice învăţ are şi dezvăţ. :))) O felie de tort virtual dai unei fete vesele care nu îţi urează de nici unele?
Vine toamna, de unde vei lua frunzele!? Că cele de brad şi molid sunt mai greu de dibuit! Şi totuşi să ai multă vreme de acum înainte să desfrunzeşti copacii şi pomii din întreaga ţară, cel puţin!
Le-am făcut să leviteze. Pentru mine, frunzele sunt tot acolo. Și-s verzi, precum caii. 🙂
:)))) Amuzant pamflet! La Multi Ani sanatosi, cu intarziere!
Foarte fain blogul dvs! Felicitari! Va voi urmari cu drag! 🙂
Mulțumesc cu încredere! 🙂
Cu mare placere, tot cu incredere! 😉
Reblogged this on Tolsto.
Desi Leu, un caracter mai puternic decit al meu, se simte usor asta si te avantajaza vizibil! ai totusi ceva, pastrezi din zodia mea o doza de …pesimism?sau poate doar melancolia sufletului tau duios e cel care imi inseala simturile…
PS
Dupa parerea mea, umila mea parere, nu-ti lipseste nimic pentru a te afirma, altceva decit curajul, constiinta acestei impliniri de sine si… masterpiece!
Daca vei continua sa amini miomentul, vei sfirsi prin a deveni un vesnic aspirant!