În afară de sânge mai servim și noi ceva?

Aflu din întâmplare că torționarul Vișinescu a fost condamnat, în primă instanță, la 20 de ani de închisoare. La prima vedere pare o pedeapsă justă. A schilodit o groază de oameni în penitenciar. Acum vine și plata. Nu știu câți oameni au avut de suferit, deoarece nu-mi face o prea mare plăcere să aflu detalii despre viața de zi cu zi din închisorile bolșevice. Totuși am reținut un mic detaliu. Fostul angajat al Ministerului de Interne are acum 90 de ani. La ce mai ajută închisoarea la vârsta asta? Păi la cât e de damblagit fizic și psihic, însăși faptul că e în viață, la o vârstă atât de înaintată, e o cruntă pedeapsă de la Cel de Sus.

Să presupunem că va fi închis. Ținând cont de felul cum arată, oare cât va executa din pedeapsă? O lună? Două? În plus, până la luarea unei decizii definitive, care se poate petrece peste un an sau doi, împricinatul poate muri oricând de bătrânețe. Și atunci la ce ajută condamnarea la un termen atât de lung? Oare vrem cumva ca prin această pedeapsă să-l reeducăm, ca la 110 ani, când va fi liber, să regrete amarnic cele săvârșite în pușcăriile comuniste?

Eu mă îndoiesc că închiderea unei persoane are rol educativ. Nici pe departe. Ia uitați-vă la Gigi Becali. Din toată șleahta de mafioți ajunsă la pușcărie el e cel mai vocal. A ieșit mai rău decât a intrat. Acum are și mai mult venin pe care să și-l deșarte în venele realilor sau falșilor săi dușmani. Ca urmare la ce ajută condamnarea unui moșneag care își trage ultimele răsuflări înainte de moarte? Oare noi nu putem ierta? Oare în afară de sânge noi nu mai consumăm nimic? Probabil că suntem un popor de vampiri, iar soarele ăsta arzător de iulie ne-a luat mințile înainte să ne ucidă.

Ceea ce facem noi acum sunt niște reparații tardive. Frecții la un picior de lemn. Dacă Vișinescu sau alții ca el, nu a fost judecat în 1990, când avea 65 de ani, acum e prea târziu. Când el nu mai are toți boii acasă, când nu mai are ce pierde, când nu mai are nici amintiri din cauza bolilor, a-l închide înseamnă să muți un muribund dintr-un loc în altul, iar efectul este zero. Căci ce este acum Vișinescu decât un muribund cu un corp care l-a părăsit demult și cu o minte pe 3 sferturi aflată deja în corcoduș.

Ne-a lovit pe toți acum spiritul justițiar, la un sfert de secol de la căderea comunismului. Aștept ca peste alți 25 de ani să deschidem și dosarele Revoluției, pentru a putea vedea cum se perindă la televizor o altă armată de moșnegi de 90 sau 100 de ani, pentru că, nu-i așa?, noi suntem drepți. Drepți pe dracu’! Suntem doar niște triști care-și compensează neîmplinirile cu sângele altora.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s