Viaţa după Robbie

Două rândunici. Două mari şi două mici…

A înnebunit Facebook-ul! Nici una, nici alta! Sunt doar poze de la concertul lui Robbie Williams. O minunăţie, nu alta! Cred că e vreun virus care a dat iama, că altfel nu-mi explic obsesia asta. Ai crede că tot Bucureştiul a fost la concert, într-o piaţă. Şi care mai de care dintre fetele zgomotoase şi-au plâns cruda soartă de a nu fi reuşit să fie singure, ele şi idolul lor. Se vedea din comentarii cu câtă ură se uitau la celelalte 49.999 de spectatoare, plus câţiva bărbaţi răzleţiţi. Din cauza acestora fiecare dintre ele a ratat clipa unică de a fi în braţele acestui cântăreţ omnipotent, posesor de bichon mutant, dar şi de creastă albă. Nu sunt sigur dacă e albă de la vopsea sau de la folosirea în exces a extractului de coca.

Oricum ai lua-o, pentru cei care n-au fost la concert – nişte looseri, ca şi mine – a fost o seară de vineri nemaipomenită. Oriunde te-nvârteai, prin europeana noastră capitală, te simţeai în largul tău, semn clar al faptului că toţi cei care contează în lumea noastră aveau program în Piaţa Constipaţiei. Chiar fusesem surprins la un moment dat de faptul că nimeni nu-şi mai face selfie-uri pe unde apucă, prin maşini, prin pieţe sau terase, semn că toţi cei capabili de aşa ceva s-au dus să-şi vadă idolul.

Şi cum un aşa mare cântăreţ merită tot ce e mai bun, asta au făcut şi organizatorii. I-au satisfăcut toate solicitările de bun simţ, gen X-box. Orice bărbat de 41 de ani, fără X-box la subsuoară, oriunde s-ar duce, e un ratat cu patalama la mână. Cum ar putea oare să evadeze din crunta realitate acest uriaş cântăreţ decât scufundându-se în jocurile copilăriei, deoarece – nu-i aşa? – în orice bărbat zace un copil autist.

La câte mâncăruri a cerut în backstage e de mirare că nu suferă de obezitate morbidă. Eu nu am de unde să ştiu asta pentru că n-am fost acolo. Tot de pe Facebook am înţeles că nici spectatorii nu au reuşit să-l vadă dacă nu aveau peste 2 metri şi asta din cauza minunatelor condiţii de la concertele organizate în România, unde te simţi ca la marile manifestaţii comuniste. Eşti acolo, dar nu ştii de ce.

S-a mai dus un mare artist, aşa că eu aştept ca Facebook-ul să-şi revină la normal. Asta dacă-şi va mai reveni, că la câtă dragoste întru Robbie s-a revărsat aseară, ne aşteaptă o cruntă perioadă de deznădejde. Sper să urmeze şi viaţa după Robbie. Oricum, vom avea cu ce să ne ştergem lacrimile. Cu cele 280 de prosoape rămase de pe urma invidiatului clovn de la Take That. Totul e să nu fie prea lipicioase. Uof! Că greu e fără Robbie!

Anunțuri

6 gânduri despre “Viaţa după Robbie

  1. :)))) vai, dar câtă răutate, d-le! :))) Eu am fost la concert și mi-am rulat fundulețul de la Constanța. Wow
    , chiar există viață după Robbie, doar că vouă, bucureștenilor, v-a dat traficul peste cap zilele astea, trafic și-așa varză! Restul e can-can :)))

  2. Take that a fost un fenomen dragut, luati separat, nu doar Robby, sunt un bun de consum bine vazut datorita marketingului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s