Cu sau fără experiență

Nu știu cum se face dar vorba aia veche românească: cine n-are bătrâni, să-și cumpere, nu mai e deloc de actualitate. Ba chiar e vetustă în întregime. Sub pretextul evoluției galopante a tehnologiilor suntem tentați să ne înconjurăm în exces de persoane tinere crezând că optimismul, aka entuziasmul juvenil, ține loc de experiență și de capacitate de previziune.

Mai mult decât atât, mai toți gândim într-un sistem maniheist de alb și negru. Pentru cei mai mulți dintre noi nu există culori intermediare. La noi totul e foarte clar. Ori e albă ori e neagră, iar spiritul de turmă cultivat de acest tip de gândire face ca acțiunile noastre să fie extrem de previzibile.

Bunăoară ceea ce se întâmplă în anii noștri, și aici mă refer la perioada în care internetul și tot ce e legat de el evoluează neîncetat, ne determină să credem că viitorul înseamnă o singură direcție. O singură opțiune, un singur destin. Și din acest motiv suntem aproape disperați să pariem tot ceea ce avem pe acest 13 roșu, deși experiența noastră în jocurile de noroc ale vieții este egală cu sublimul zero.

Din păcate uităm toate lecțiile vieții, faptul că trăim într-o lume multipolară, foarte diversificată, în care nu există o singură direcție ci o sumedenie și, din acest motiv, ne comportăm ca un taur care tocmai a văzut culoarea roșie. Și uite așa, convinși fiind că tinerețea e sinonimă cu tehnologiile cele mai futuriste, dăm foarte mare credit celor fără pic de experiență și ne îndoim, inclusiv de șale, când vine vorba de cineva cu ceva promoroacă depusă pe umerii lui.

Nu știu cum se face dar nouă ne place mai mult entuziasmul decât îndoiala, atașamentul necondiționat decât loialitatea dată de valori, ascultarea plenară decât cârcoteala constructivă. Uităm sau ne prefacem că uităm că valoarea vine odată cu trecerea anilor, că doar acumularea de experiență, fie pozitivă, fie negativă, îți sporește abilitatea de a prevedea cât de cât ceea ce se va întâmpla în viitor.

Constat cu o anumită detașare că perioada de valabilitate a unui om s-a scurtat în ton cu evoluția tehnologiilor. Mi-e teamă că în ritmul ăsta până și durata de viață a unui imberb într-o anumită poziție va fi egală cu perioada de viață a unui telefon mobil, adică de un an. În ritmul ăsta vom avea avea numeroși tineri deja depășiți. O spun eu care, din acest punct de vedere, sunt expirat de vreo 20 de ani. E bine să îmbătrânești. Oricum certitudinile niciodată nu sunt la modă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s