Oamenii buni și succesul

Nu știu cum se face, dar de cele mai multe ori oamenii buni, atunci când cunosc succesul, își pierd busola. Când spun succes, mă refer la recunoașterea confraților din breaslă, la urcarea pe o scară etc. Și nu știu de ce se întâmplă așa. Și nu înțeleg de ce oameni realmente buni se transformă în ceva ce nu mai reprezintă nimic, iar toate speranțele în devenirea lor se prefac în fum.

Asta se întâmplă deoarece există o șleahtă întreagă de oportuniști de serviciu, de șobolani ai corăbiilor, cu un nas foarte fin, care simt imediat unde e rost de ros un os, unde e de sărutat cu poftă un dos, unde e de manipulat un om. Și cine poate fi mai ușor de manipulat decât un om bun, deoarece acesta, prin definiție, e plin doar de intenții bune, e departe de toate intrigile pe care le țes cei inepți, lipsiți de calități, a căror singură șansă de a se ajunge e să tămâieze pe cineva aflat în drum spre ceva anume, cum ar fi recunoșterea confraților, urcarea pe o scară etc.

Din păcate cei mai multi oameni buni au un defect. Le lipsește capacitatea de a vedea dincolo de prezent și iau corul lăudătorilor drept o confirmare pe viață a valorii lor, neînțelegând că niciodată un om de același rang cu ei, un om bun, nu-i va tămâia, nu-i va cultiva doar pentru faptul că sunt cineva pentru moment ci va căuta în ei acele calități care pot fi puse în valoare, iar și iar, ca un perpetuum mobile uman.

Și așa se pierd o groază de oameni buni pentru că nu știu să-și aleagă anturajul și se-nconjoară de tot felul de trepăduși dornici să fie utili azi, pentru că aceștia din urmă știu că le aduce foloase, dar sunt oricând pe picior de plecare. Și apoi te vezi cu oamenii aceștia care au fost buni și nu mai vezi în ei decât niște umbre, pentru că tot ceea ce au reprezentat ei s-a dus ca un fum risipit în urma șobolanilor corăbiilor, care sunt mereu în căutarea altor oameni nepregătiți să-și piardă bunătatea.

Anunțuri

7 gânduri despre “Oamenii buni și succesul

  1. cred ca iti pierzi busola cand nu ai un stalp langa tine, adica oamenii buni pot reusi doar daca au un om sau ceva constant care sa le sustina pasii ….

  2. Asta cu om de valoare, e grele rau! Omul are, sau nu valoare, nu cred ca valoarea se poate cistiga, ca si caracterul este innascuta, se poate cel mai probabil slefui, cizela, insa nu cred sa creasca pe „toate drumurile”. Ori se poate afirma, sau nu. Pe undeva este sinonima cu succesul. Nu poti afirma despre un om ca si-a dovedit valoarea pina nu si-a cistigat celebritatea. Si cine o spune, cel mai faimos om al secoluloui XX! Cit despre vanitate, sigur, fiecare avem o doza de prostie de care orice lingusitor poate profita. Depinde de cantitate, la oamenii „de succes” cred ca este invers proportionala cu valoarea, direct proportionala cu „succesul”. Ca „oamenii buni” pot fi usor inselati, este un truism, o spune Schopenhauer, care a analizat si a inteles cel mai profund spiritul omenesc…. Asta doar din pricina ca lor nu le va trece nicioda prin minte ceea ce le trece oamenilor de nimic, care nu se pot afirma decit prin siretenia, viclenia, nimicnicia omeneasca…. Pur si simplu ramai stupefiat de fiecare data cind te apuci sa diseci si sa patrunzi in profunzime un astfel de caracter…. Pe undeva te si simti straniu, ca si cum ar punea sa te murdareasca cu mizeria ce-o descoperi aici…..

  3. PS Am remarcat in cazul lui Einstein (si nu numai, Octavian Paler a ramas surprins cind a fost intrebat la o emisiune TV despre „Dialogul cu Dumnezeu” ce-i este atribuit, marturisind ca nu ii apartine lui!) ca dupa moarte, postum, ii sint atribuite o groaza de citate, pe care n-ar fi avut cum sa le spuna, pentru ca sint acolo lucruri aflate intr-o contradictie atit de flagranta, toate „culese” de pe la alti ginditori, anteriori lui, dar amestecate intr-o „supa” ce le anihileaza total! Chiar este o carte care ar fi scrisa de el, am avut curiozitatea sa o citesc si la primele idei de-colo am abandonat-o imediat! Pe linga fanteziile de copil de-colo, Carl Sagan pare un Monstru sacru al galeriei Marilor ginditori ai omenirii….

  4. Chestia asta cu succesul si valoarea, este cel mai probabil o alta incercare de-a sublinia valoarea lui Einstein si apartine celor ce incearca sa-l faca mai mare decit a fost. Spusa de el ar apare ca o lauda de sine, si eu cred ca a fost un om modest, nu un laudaros, asa cum sint doar marile caractere si oamenii valorosi. A fost el insusi destul de mare, incit nu cred ca este nevoie sa incerce altiii sa-l faca mai mare decit a fost…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s