Un individ oarecare

Să te luăm drept exemplu pe tine. Ești un om ca mulți alții, nici mai bun, nici mai rău. Doar că ți se rupe de ce zic alții despre tine. În mare îți vezi de drumul tău, de visurile tale și nu prea te sinchisești de gura lumii. Cu alte cuvinte îți duci crucea. Știi că ai o viață și vrei să ți-o trăiești în stilul tău de marcă înregistrată.

Remarci la un moment dat tot felul de indivizi care încep să te cultive. Indivizi de ambe sexe cu care nu ai nimic în comun, nici în clin, nici în mânecă. Oameni cu care interacționezi pentru că așa îți e dat și pentru că știi că nici în viața ta nu strică nițică diversitate. Ai și tu nevoie de niște contraste care să-ți valideze alegerile. Dar e vorba de oameni cu care, repet, nu ai niciun fel de compatibilitate. Îi respecți pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac, dar nu vrei să-i iei și acasă. Cu alte cuvinte doar relații publice întreții cu ei.

Mai mult decât atât, nu poți înțelege acest interes al lor față de tine, deoarece tu știi că ei disprețuiesc felul tău de a fi, valorile tale, simpatiile tale. Cu atât mai mult ei insistă. Cum pot ei dori să socializeze cu tine, în condițiile în care ești diametral opus lor? În situația asta nu ar fi decât o explicație, că ai de-a face cu niște indivizi care doresc să cultive relații cu tot felul de oameni, de la maneliști demni de secolul 21, până la intelectuali sadea.

Toată ambiția asta a lor, de a avea relații apropiate cu toată lumea, te face să te gândești la un fel de menajerie populată cu oameni sau la o colecție personală formată tot doar din oameni. E ca în piesa aia de teatru argentiniană: Centrul înaintaș a murit în zori. Așa se întâmplă cu unii oameni, își doresc recunoașterea din partea tuturor, de ajung să semene cu o valiză cu etichete de prin toate porturile lumii. Sau mai degrabă indivizii ăștia sunt niște snobi care confundă relațiile cu oamenii cu niște haine de firmă. Ei cred că, dacă se-nvârt prin tot felul de cercuri, care mai de care mai simandicoase, stârnesc admirația celorlalți.

Dar ție ți se rupe pentru că știi că nu ai nimic în comun cu ei. A petrece timpul cu ei nu înseamnă absolut nimic pentru tine. E doar timp pierdut și basta. Cât respect, câtă curiozitate, câtă amabilitate poți să manifești față de cineva care te disprețuiește într-un mod atavic? Aproape zero. Acesta e răspunsul. Dar ei nu cedează, ei vor să te cultive cu orice preț. Încearcă să te cucerească vorbindu-ți de bani, mașini, femei, relații sus-puse, doar doar te dai pe brazdă și-ți manifești apetența pentru ceva anume.

Cât de imbecil poți să fii încât să-ți dorești bani, mașini, femei, relații sus-puse de la cineva pentru care tu nu reprezinți decât un trofeu numai bun de prins în piept. Și tu îi refuzi și pleci, iar ei rămân în urma ta perplecși că nu ai cedat, pentru că mulți alții înaintea ta au făcut-o. Pe semne că tu ești nebun și nu știi ce e bun pentru tine. Dar asta e! Tu nu ai ce căuta într-o lume în care nu însemni nimic, poate, în cel mai bun caz, o virgulă în viața unui individ oarecare. Și ție ți se rupe…

Anunțuri

3 gânduri despre “Un individ oarecare

  1. Snobismul e in floare si in viata reala si pe retelele de socializare. Cand ii vad cu sute, mii de prieteni, realizez ce mica sunt la suflet pentru ca nu pot empatiza, socializa cu toate miile, sutele… :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s