Că n-ai încotro

Ce frumos e vara! Da! E nemaipomenit! Acum e momentul să te integrezi în natură. Ce mai! Acum poți sta mult mai mult în aer liber, deși un inconvenient ar fi soarele care va dogori din ce în ce mai mult. Un mare avantaj al verii este eliberarea orașelor de oameni, mai ales aici, în sud, unde verile sunt ca-n pampas, adică aerul devine irespirabil, de-i face pe oameni să se târască din punctul A în punctul B. Dar măcar nu mai e așa de aglomerat. Te simți ca Moise în pustiu.

În condițiile care se prefigurează la orizontul verii n-ai încotro și cauți să părăsești pădurea de betoane și asfalt. Că n-ai încotro! Altfel te integrezi în natura artificială urbană de-ți ies ochii de-un metru. Și unde te poți duce să-ți petreci clipele de vară decât la munte sau la mare. Dacă ajungi la mare depinde unde ajungi. Adică depinde de buget. Și dacă bugetul te orientează spre Mamaia, aia e. N-ai încotro și faci plajă.

Acolo, la Mamaia, vara e în felul ei mai urbană. Te bucuri de kilometricele faleze acoperite cu dale sau stai proțăpit la soare pe șezlong sau pe cearșaf, după cum îți place. Acum dacă ai ales șezlongul, e musai să-l asezonezi și cu ceva și zău dacă nu, de la o vreme, în Mamaia, vezi o groază de oameni cu diferite cărți în mână, de tinzi să crezi că vara asta se poartă cărțile pe pielea burții. Căci așa le-am văzut și eu pe plajă. Și dacă ar mai fi fost și cărți subțirele și-n formă și-n conținut, mai treacă-meargă, dar fiecare adept al soarelui de vară ținea între degete ditamai ceasloavele, de ai crede că de mâine acestea vor fi interzise spre deplina satisfacție a feisbucismului.

M-am simțit ca-ntr-o colonie de dependenți de carte. Ca să fiu sincer colonia era populată și de numeroase burți respectabile de bărbați și de copii însoțiți de bunici sau doici. Acum părinții socializează cu propriile odrasle prin intermediul persoanelor însărcinate cu educația micuților, viitorul inteligent al țării, ce mai. Cei care citeau erau destui de cuminți, dar cei care-și aduseseră odraslele împreună cu brațul lung al educației (bunicuțe sau dădace) erau tot timpul cu gura pe progeniturile neastâmpărate. Dacă acestea erau pline de energie și simțeau nevoia să o reverse pe plajă, eu nu am de unde să știu. Știu doar că e greu să trăiești înconjurat de atâtea mame grijulii cu supraveghetoarele de copii. Au făcut atâtea vocalize, încât, atunci când se vor întoarce în sânul building-urilor cu ferestre turnate, vor simți o nevoie acută să nu mai vadă pe nimeni.

După ce-ți iei porția zdravănă de natură marină sau montană te dai întors acasă. Că n-ai încotro. Așa e făcută vara, de te obligă să te întorci de unde ai venit, adică între betoane și asfalt, acolo unde vacarmul vieții cotidiene acoperă febril orice urmă de personalitate, retransformându-te în ceea ce erai, un titirez în căutarea propriului punct de sprijin. Că n-ai încotro.

Anunțuri

2 gânduri despre “Că n-ai încotro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s