O zi ca oricare alta

Mă întorceam acasă și ascultam cum motorul mașinii torcea ușor. Să fi avut spre limita superioară sau poate un pic mai mult, când de-odată văd o lumină care se amplifică în oglinda mea dreaptă. Eu eram pe prima bandă a autostrăzii. Prin urmare mă întreb care o fi necugetatul care mână ca nebunul pe banda de urgență. Așa că accelerez și eu. Bestia din spatele meu bagă și ea cărbuni și dintr-odată mă depășește. Nu era un șofer iresponsabil, era un tren care venea și el la București. În clipa aia am frânat brusc și am început să mă întreb în neștire: la noi, trenuri cu peste 160 pe oră? Nu se poate! Cred că m-am stricat eu la cap. Așa că pornesc din nou spre casă.

Bat orașul de-a latul, apoi în diagonală și într-un final mă opresc la o pompă să pun carburant. Toate pompele erau ocupate așa că mă așez cuminte în spatele unei Dacii 1300, model antebelic. Din ea coboară un moș mai degradat decât o relicvă comunistă. Avea un nas cât un ananas, cu toate asperitățile de rigoare, o burtă ce-i stătea să cadă pe-o parte, și o cămașă ce nu-i putea cuprinde burtoiul protejat de un covor alb de păr. Ce mai! O adevărată imagine. Se-apucă tacticos să-și curețe geamurile. Cu mâinile tremurânde trage vreo 3 condeie pe parbriz și pe geamurile laterale, apoi pleacă să achite cei 2 litri de benzină înghesuiți în rezervor.

În așteptarea timpului pierdut, adică a moșului, intru în vorbă cu un puști de grădiniță. Îl întreb când începe vacanța și el îmi spune trăgând concentric de propriul tricou că are vacanță în fiecare sâmbătă și în ziua care urmează, dar nu mai știe cum se numește. Îl las să se bucure de vacanța lui fără de sfârșit și umplu rezervorul. Moșul plecase liniștit.

Ies apoi pe stradă cu mașina, când de-odată eram să intru-n copac, pentru că o babă mi-a arătat țâțele. Inițial am crezut că erau storuri, unele destul de bine întinse. Ridic geamul, o înjur printre dinți pe nebună și plec spre casă, bând cu poftă dintr-o carbogazoasă, din alea care te țin treaz noaptea. E adevărat că aceste băuturi conțin chimicale, dar știu că sunt alese cu grijă. Cel ce amesteca diversele chimicale, o făcea cu grijă ca să nu sară în aer.

Sub efectul ultimelor evenimente mă trântesc în pat cu gândul să dorm. Chimicalele își fac vârtos treaba. Mă țin treaz cu grijă. Întâi sudui industria chimică apoi mă împac cu ea și încep să număr oile. Ca să fiu sigur că adorm încep numărătoarea cu ovinele din Australia. Dar nici ele nu mi-l aduc pe Moș Ene pe la gene. Într-un final adorm sau așa cred și visez cum o Dacie 1300, condusă de un ananas, mă depășește pe autostradă, în timp ce eu conduc o mașină plină cu babe care în loc de storuri au prosoape. Mă treceau sudorile și n-aveam cu ce să mă șterg. Așa că accelerez, depășesc ziua de sâmbătă și, când s-ating și ziua care urmează mă oprește poliția. Mai departe nu știu ce s-a întâmplat deoarece am adormit cu grijă spre ziua de duminică.

Anunțuri

5 gânduri despre “O zi ca oricare alta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s