Un vis

Avusesem un vis zilele trecute și nici până acum nu am reușit să mi-l scot din cap, drept care mi-am zis că nu ar strica să fac un fel de terapie. Să mă uit la mine, să mă hipnotizez și să mă exorcizez. Zis și făcut. Mă pun în fața oglinzii și mă uit fix la lighioana ce se holba la mine. Nu știu de ce dar era să-mi fac un cucui de toată frumusețea. Fie din cauza oboselii, fie din cauza concentrării eram cât pe ce să vin de hac oglinzii. Am renunțat la idee deoarece nu doresc 7 ani legați de ghinioane. Și –așa am legat prea mulți până acum. N-aș vrea să bat vreun record mondial.

Dar despre ce era vorba în vis. Păi eram un mare mahăr la o multinațională râvnită de mulți. Se făcea că devenisem cam bombastic din punct de vedere fizic, ceea ce-mi pricinuia mici probleme la încălțat, ridicatul din pat și atinsul pământului cu degetele. Cum toate acestea presupuneau un efort colosal din partea mea, ditamai GM-ul de corporație, m-am decis să merg la sală să dau jos masa excedentară. Zis și făcut. E ușor să spui, dar e greu de făcut. Eu merg la sală, dar să am și cu cine. Altfel m-aș plictisi și apoi aș spune arrivederci locului de subțiat taliile voluptoase ale ambelor sexe.

Ajung la sală îmbrăcat regulamentar, adică într-o pereche de pantaloni de sport și un tricou. Locul îmi plăcea, era luminos și mereu găseai aparate disponibile. Cum aș fi vrut să mai vin în acel loc, mă aud zicând: Sunt GM la compania X-eleanu. Cine vrea să fie prieten cu mine? Dintr-o dată s-au strâns în jurul meu vreo 20 de amatori de sport. Spun amatori deoarece după aspectul fizic era clar că nu depășiseră faza de diletanți.

Eu îmi doream un tovarăș de sală și uite că mă pomenii cu 20. Cam mult pentru o persoană ipohondră ca mine. Ridic mâna pentru ai ține la distanță și le zic: Va trebui să facem casting. Eu am nevoie de unul dintre voi. Aștept CV-urile pe adresa companiei. La interviu să vină doar cei selectați. Acum lăsați-mă! Îmi luați tot aerul. Până atunci eu nu mai vin la sală că să nu fiu influențat în luarea deciziei finale.

Înainte să se petreacă interviul mă trezește ceasul deșteptător. Îmi dau seama că voi întârzia la muncă. Nu se cade ca tocmai eu să lipsesc. S-ar simți imediat. Îmi iau de pe umeraș costumul, mărimea XS și o zbughesc pe ușă afară. Noroc că firma este peste drum, deci nu trebuie să mă deplasez cu mașina. Intru în clădire, îl salut pe paznic și, în timp ce el pleacă spre casă, îi iau locul.

Anunțuri

Un gând despre “Un vis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s