She’s Funny That Way –cronică adormită de film

Am ales filmul doar după afiș, așa cum își aleg femeile parfumul. Nu prea aveai ce să vezi. Cu cât se aproprie vara, cu atât mai tare simți seceta care cuprinde casa filmului, adică anume mall-ul. Nu știu dacă să regret sau nu că am văzut acest film deoarece starea de mulțumire a stat gard în gard cu tortura ultimilor mei neuroni.

Dacă ar fi să mă gândesc cu ce am rămas după acest film, asta mi-ar lua mult timp. Ideea principală se învârte în jurul unui bărbat care desfășoară acțiuni filantropice ce țintesc tinerele depravate contracost. Cu alte cuvinte el apelează la servicii corporale și le răsplătește pe tinerele monetărese cu o sumă numai bună de schimbat destine. La cât de veche și la cât de populară e această meserie cred că-i va lua ceva timp să-și vadă visul împlinit.

Nababul întru femei e Owen Wilson. La el, în afară de cearcăne, nu am mai remarcat nicio evoluție artistică. Joacă același rol de bărbățel, rol ce mă duce imediat cu mintea la Woody Allen, de altfel un regizor foarte bun. Încă mintea mea se zbate să constate dacă blondinul se joacă pe el sau reușește să nu mai fie așa de egocentric. E un fel de Brad Pitt cu zâmbet pe față.

Prostituata de serviciu, veșnica femeie ce-și caută drumul printre inghinalii bărbaților, e numita Imogen Poots. Cică ar fi jucat în câteva filme de duzină, unele cu succes de casă, pe care însă nu le-am văzut. E o combinație interesantă între Emma Stone și Scarlett Johansson. De la prima a luat talentul, de la a doua nasul cârn, ceea ce e o mare realizare. Cu alte cuvinte mai expresivă ca Emma și atrăgătoare în genul lui Scarlett. Dacă a jucat bine, nu știu. Îmi aduc doar aminte că la aparițiile ei mi se dezmorțea adormirea.

Despre Jennifer Aniston cred că s-a cam spus totul de pe vremea Friends-ilor. Eu am răbdare să văd cu ce mai poate veni nou, dar, în afară de tendințele autoritariste pe care le tot afișează de la o vreme, nu remarc nimic. Dă bine pe ecran și nimic mai mult. E greu să surprinzi când nici tu nu știi ce joci. Știu că multora le place, dar asta nu înseamnă că are talent.

Cei 3 deja amintiți, împreună cu restul actorilor, sunt ca într-o comedie mută, adică într-o continuă mișcare. Deși încearcă să te surprindă prin sarabanda evenimentelor, filmul nu face decât să te plictisească prin subțirimea intrigii. Aproape 2 ore de somn superficial asezonat cu vise năclăite, din care nu m-am trezit decât cu amintirea jocului lui Imogen. Așa că nu-mi rămâne decât să sper că aceasta nu o va lua și ea pe panta lascivității, adică a succesului cu orice preț. Apoi m-a ridicat din scaun și-am plecat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s