Deci, sunt un fraier

Nu știu alții cum sunt dar eu, când vine vorba despre diversele lucruri pe care le primești cu diferite ocazii, zic un anonim pas. Trec peste ele. Nu mă interesează. Când sunt în fața unui galantar și mi se promite nu știu ce pahar la nu știu ce sticlă cumpărată, nu simt nici un fel de reacție. Când particip la un eveniment și la final mi se oferă o punguță cu diverse lucruri, mă fofilez degrabă. Când sunt tentat cu orice lucru dacă fac altceva, nici nu mă clintesc. Deci, sunt un fraier.

Oricine ar spune că nu aș mai gândi așa dacă nu aș avea acele lucruri sau dacă acel obiect oferit gratuit ar avea valoare mai mare. Nu știu dacă e așa, dar de fiecare dată când am primit un lucru l-am măritat mintenaș. Atunci când mi se oferă un cadou, cu diferite ocazii, de la ziua de naștere până la nu știu ce faptă de arme săvârșită de mine, nu mă activez sub nicio formă. În mine nu se pornește nicio reacție chimică al cărei final să fie o emoție egală cu bucuria. Deci, sunt un fraier.

Nu aș putea explica logic de ce nu sunt atras de obiecte. Asta nu înseamnă că umblu îmbrăcat într-un sac de rafie și că port în picioare șosete de lână netoarsă. Nu! Pur și simplu nu dau importanță lucrurilor pe care nu mi le doresc. Principiul meu este să folosesc doar ceea ce-mi doresc. Cred că prețuirea altora față de mine poate fi manifestată și în forme non-materiale. Prețuiesc infinit mai mult corectitudinea, camaraderia, o promisiune ținută, o amintire neuitată decât un petic de ceva. Deci, sunt un fraier.

Nu cumpăr lozuri, nu aștept să-mi cadă valize cu bani din cer, nu mă-nghesui ca la atacul de la Turtucaia când diverse companii vând orice la prețuri simbolice, nu-mi doresc să moară capra vecinului, nu aștept să se lase noaptea pentru a-i face pe alții pe la spate. În general nu mă interesează nimic ce nu aș merita. Îi las pe alții s-o facă. Acea coadă e deja foarte lungă. Mi-ar lua prea multe vieți ca să câștig ceva. Și când aș mai avea timp să fiu mulțumit de ceea ce fac? Așa că încerc să mă bucur de ceea ce fac, de ceea ce citesc și de cei cu care mă înconjor, indiferent cât de puțini ar fi ei. N-am timp de fleacuri. Concurența e prea mare. Deci, sunt un fraier.

Așa că, din acest punct de vedere, sunt un autist. Nu înțeleg valoarea unui lucru oferit, dăruit, găsit etc. În plus nici nu știu unde e copacul cu pere mălăiețe. Apreciez mai degrabă o persoană care nu mă-ncurcă acasă sau la muncă și mă apreciază pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce crede că sunt.  Tocmai din acest motiv mă înconjur numai de lucrurile strict necesare. Încerc să fac astfel cu oamenii. Se pare însă că în mod inconștient aplic același principiu și oamenilor. E nașpa să nu te miște prea mult lucruri. Deci, sunt un fraier.

Anunțuri

8 gânduri despre “Deci, sunt un fraier

  1. hehehe….cine știe SĂ CETEASCĂ, n-ar zice că ești fraier pentru că nu vrei să fi ușor de fraierit/aburit! Ține de tinderea spre CALITATE, nu spre CANTITATE….de obiecte și/sau oameni, nu?

  2. Eu sincer ma bucur mai mult atunci cand daruiesc!si daruiesc cu mult drag…poate totusi
    mai sunt si ,,fraieri,,ce se bucura de cadouri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s