Nu mai pricep nimic

Se pare că am îmbătrânit degeaba. Cu cât trece vremea cu atât descopăr lucruri care mă uluiesc din ce în ce mai mult. Constat că suntem înconjurați de tot felul de superspecialiști care, nu-i așa, vorbesc doar în jargonul de specialitate. Fie ei polițiști, medici, finanțiști, avocați etc cu toții vorbesc într-un limbaj doar de ei cunoscut. Dacă nu stai toată viața cu dicționarele de specialitate pe genunchi riști să nu înțelegi nimic și să te autocataloghezi ca un prost patologic.

Presupun că tiradele astea, pline de cuvinte de neînțeles pentru publicul larg, din care și eu fac parte, au și ele un rost. Presupun că cineva vrea să stabilească o linie de demarcație între el și restul și să arate celorlalți ce superspecialist e el. Cu cât persoana asta e mai cuprinsă de dorul de a vorbi doar în jargon cu atât ceilalți înțeleg mai puțin și au nevoie de mai mult sprijin din afară pentru a înțelege despre ce e vorba.

Oamenii ăștia vorbesc despre evenimente rutiere, operații pe creier deschis, tranzacții financiare sau paragrafe de legi ca și cum tu ai participat la întocmirea manualelor pentru polițiști, medici, finanțiști sau avocați. Dacă la început, dintr-o anumită mândrie de a nu fi considerat prost, mă prefăceam că înțeleg tot, pentru ca la final să stau ca proasta-n drum, acum pun întrebări. Și propoziția pe care o pronunț cel mai des este: Ce înseamnă asta? Ce înseamnă ailaltă? Acest lucru provoacă o metamorfoză în creierul vorbitorului superspecialist în ceva. Dintr-odată el privește ca proasta-n drum și rămâne stupefiat de incultura mea. Nu poate concepe cum de nu știu nimic despre codul polițiștilor, al medicilor, al finanțiștilor sau al avocaților, că doar toți prietenii lui din breaslă, evident, pricep tot cât ai clipi din ochi.

Eu așa am fost învățat, că cel mai mare superspecialist este acel cineva care știe să explice cele mai complexe lucruri și unor bolovani. E acel cineva care face ca lucrurile cele mai grele să pară foarte ușoare. E acel cineva ce se pune în pielea celui cu care vorbește, conștient fiind că nu toți sunt superspecialiști precum este el. De aia și stau acum ca proasta-n drum și mă întreb cu degetul în gură: dar dacă bolovanii de care vorbeam au devenit în ziua de azi superspecialiști? Atunci e clar că eu nu am să mai înțeleg nimic. Greu e să fii superspecialist în ziua de azi!

Anunțuri

3 gânduri despre “Nu mai pricep nimic

  1. Chiar și între superspecialiști, sunt unii care se consideră mai superspecialiști decât alții, precum în romanul lui Stanislaw Lem, Solaris: ,,Se spune că odată doi filozofi s-au oprit pe un pod deasupra unui râu, privind jocul peștilor din apă.
    – Privește cum se rotesc și se zbat acești pești ! spuse primul filozof. În asta constă plăcerea peștilor.
    – Dar de unde știi tu, care nu ești pește, în ce constă plăcerea peștilor ? îi replică cel de-al doilea filozof.
    Atunci primul filozof îi răspunse:
    – Dar de unde știi tu, care nu ești eu, că eu nu știu în ce constă plăcerea peștilor ???”

  2. de fapt eu cred că aici vorbim de calitatea umană. un om care chiar doreşte să transmită ceva nu se va feri niciodată să folosească cel mai simplu limbaj posibil. faptul că citim nişte cărţi, că ne luăm nişte diplome, una, două, şapte, nu ne face oameni mai buni. faptul că ne pasă de ce, cât şi cum ajunge din mesajul nostru la ceilalţi ţine mai degrabă, cred eu, de natura umană.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s