Sunt mulţumit

De ceva vreme sunt mulţumit. Sunt relaxat, sunt liniştit. Nu-mi mai bat capul cu toate prostiile, nu mai plec urechea la toate bârfele, încerc sã ignor fiinţele care nu suportã să vadã pe alţii mulţumiţi de ei înşişi. Şi sã fiu al naibii dacã nu-mi iese! O fi egoism dus la extrem, o fi detaşare de toate prostiile care ne consumã neuronii… Nu ştiu rãspunsul, dar ceea ce ştiu cu siguranţã este cã nu mã mai enervez, nu mã mai consum pe toate prostiile.
Zâmbesc când vreau, mã încrunt cãnd vreau în public şi plâng când vreau în particular (deşi lucrul acesta nu e ceva ce pot simţi prea des). Ideea e cã nu mã mai jenez sã fiu eu însumi. Prea mult bun simţ dãuneazã grav stãrii de spirit. La ce mi-ar folosi sã fiu mereu preocupat de ce cred alţii despre mine, dacã eu nu sunt capabil sã cred în mine?
Daca cineva îşi imagineazã cã mulţumirea asta înseamnã cã ştiu ce vreau de la viaţã, îl asigur cã se înşalã. Habar nu am ce vreau de la viaţã, dar ştiu cu exactitate ce vreau de la mine. Şi asta este… Dar asta mã priveşte doar pe mine. Oi fi având eu blog, oi fi scriind eu multe aici, dar nici chiar aşa! Spun ce vreau, dar cu măsurã. Spun cã nu ştiu ce vreau de la viaţã, pentru cã viaţa nu mi-o influenţez singur. Sunt atâţia altţii care joacã un rol important în ea… Pentru unii mã bucur cã sunt prezenţi alãturi de mine, pentru alţii nu am decât rãbdare. Va veni un moment când mã voi bucura de rãbdarea mea. A nu se înţelege cã doresc sã mã razbun. Nu! Mã voi bucura ca am avut dreptate. Pânã atunci nu fac decât sã limitez pierderile.
Orice fac, fac pe mâna mea. Sã urmez calea altuia nu mã avantajeazã. Nu sunt expert în viaţa niciunei persoane cu care interacţionez. Cum aş putea oare sã fac ce a fãcut X sau Y? Ar ieşi un fiasco total. Apoi, nici notele de la şcoalã nu mã recomandã. Nici mãcar familia.
Şi cu toatã lipsa asta de recomandãri, eu îmi vãd de drumul meu. Nu ştiu ce mã aşteaptã mãine, dar ştiu cã o voi face în felul meu. Şi ce sentiment de mulţumire mã încearcã… E ca şi cum mi-aş trãi propria viaţã. Şi e pe bune.  Ar trebui sã mã apuc de fumat sã mã bucur pe deplin de mulţumirea asta… Sau mãcar sã zâmbesc mai mult… La ce rictus am, îmi face plãcere sã zâmbesc mai mult în forul meu interior. Şi zâmbesc mulţumit acolo…

Anunțuri

3 gânduri despre “Sunt mulţumit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s