Cartierul Francez

Când am auzit de Cartierul Francez mi-am zis: taci, că avem și noi un colțișor hexagonal, ceva ce doar Parisul a mai văzut! Cu siguranță că e o zonă de case albe, cu una, două etaje, cu spații verzi și copaci. Cu siguranță că e ceva foarte civilizat, o adevărată mândrie a urbei noastre.

Așa am gândit prima dată când am auzit vorbindu-se despre Cartierul Francez. Să fie câțiva ani de atunci. Între timp nu am mai gândit nimic pentru că nu am avut de ce. Neavând cunoștințe atât de sus puse încât să-și permită stabilirea reședinței într-o zonă cu pronunție graseiată, mi-am continuat existența pasageră în părțile mai puțin șlefuite ale orașului.

Și uite că atunci când nici nu mă așteptam, am poposit și eu, pentru un scurt moment, în zona declarată Cartier Francez. N-am fost niciodată în Franța și prin urmare nu pot compara zona din București cu acest nume cu o zonă din orice oraș francez. Ceea ce-am văzut m-a dus cu mintea la blocurile din Drumul Taberei, din Berceni sau din Balta Albă. Pe spații infime sunt înghesuite numărul maxim de blocuri posibile. Loc pentru spații verzi și pentru copaci nici nu poate fi vorba. E adevărat că apartamentele par mari din afară (înăuntru nu am apucat; sunt paznici mulți, ca-n Africa de Sud) dar distanța dintre ele este atât de minionă încât, dimineața, dacă doi vecini, situați vis-a-vis, își deschid în același timp ferestrele, există pericolul ca voluntarii de la Greenpeace să intervină. Deci, nu deschideți ferestrele în Cartierul Francez înainte să vă spălați temeinic pe dinți! Există riscul de a vă sucomba veciniștii.

Apoi străzile de aici nu se deosebesc cu nimic de cele din Drumul Găzarului sau Colentina. Aceleași dale mari de ciment frânte pe ici pe acolo și anume prin punctele esențiale. Acest lucru transformă șofatul într-un fel de navigare oceanică. Doar astfel îmi explic de ce toți rezidenții cartierului conduc doar mașini de teren Mercedes, BMW, Porsche, Audi etc. Cu o mașină mic, gen Daci Logan sau Fiat 500, franțujii noștri de ocazie au toate șansele să-și frângă osiile. Și eu care-i judecasem greșit… Să-mi fie rușine! Îmi dau seama că și-au cumpărat mașini de dimensiunile unui camion doar din motive practice. Infrastructura din cartier nu permite un alt tip de mașină.

În cazul în care ai bani și vrei să-i etalezi sub formă materială (casă, mașină, haine, prieteni influenți, femei ușoare în straturile rarefiate ale protipendadei bucureștene) este recomandabil să te muți în Cartierul Francez. Ai toate șansele să nu treci neremarcat. În schimb dacă ești ca mine, riști să fii făcut una cu pământul. Ca pieton eram să fiu călcat de vreo două camioane, pardon, șenilate pentru dame, deoarece pe anumite porțiuni trotuarul lipsea cu desăvârșire și am fost nevoit să calc cimentul denivelat al străzilor. În plus, pentru a-și eficientiza activitatea, DNA-ul și-ar putea deschide un punct de lucru direct în cartier. Astfel istoricii ar putea reconstitui primii 25 de ani de democrație, în care unii s-au îmbogățit peste noapte, iar alții au rămas la fel ca înainte de lansarea (sic!) întunericului.

Dacă așa arată la noi un cartier francez, mă gândesc cu groază cum arată un cartier rusesc. Bănuiesc că fiecare casă are propriul gulag și spații de tortură ca formă de recreere. N-am mai zăbovit mult acolo, de altfel nu aveam nici unde și nici de ce, reîntorcându-mă într-unul din cartierele noastre neaoșe românești, despre care știu ce au și mai ales ce nu au în dotare. Ce bine e la noi!

Anunțuri

Un gând despre “Cartierul Francez

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s