Un an corporatist sabatic

Era cam plictisit de o bucată de vreme și asta era foarte ciudat. O viață întreagă a făcut doar ceea ce a vrut. E un free lancer în adevăratul înțeles al cuvântului. A câștigat suficienți bani lucrând doar pentru el și asta i-a dat de-a lungul timpului o aură de împlinire. Dar uite că ceva s-a schimbat și el nu mai este mulțumit. Și asta e foarte ciudat deoarece el este un lumbersexual. Dacă nu știți, e acel bărbat care și-a lăsat barba să-i crească, precum crește canabisul, dar în sens invers.

A avut mereu lipici la femei, dar din clipa în care a uitat de lamă și pămătuf parcă a devenit o hârtie de prins muște. Femeile trag la el mai ceva ca pilitura de fier la magnet. În sfârșit a apărut bărbatul autentic, și-or fi spunând femeile. Uite-l cum își demonstrează el forța fizică, deși nu este deloc nevoie, deoarece în jungla urbană nu ai ce tăia, fără să fii amendat de primărie și de o groază de ONG-uri. Dar asta nu contează. Pentru țapinarul nostru de ocazie, acest toporar fără de activitate, crescutul bărbii a devenit o pasiune în sine.

Și cum spuneam, bărbatul nostru, certat cu ustensilele moderne de defrișat obrazul, era plictisit. Nu mai găsea nicio plăcere în munca pe care o făcea de bună voie și nesilit de nimeni. Chiar aici e paradoxul. Să faci doar ceea ce-ți place și la un moment dat să te plictisești și de asta. Să fii propriul tău șef, să muncești când ai chef, să te trezești când ai poftă și să pleci în vacanțe pe nepusă masă, iată o scurtă listă a activităților după care noi, cei mai mulți tânjim, dar nu avem parte de ele. Și iată că nici el nu mai tânjește. Asta chiar e ciudat. A ajuns la 40 de ani și nu-și mai găsește un rost în viață. Să le fi făcut pe toate și să-ți dai seama că nimic din ce se întrezărește la orizont nu te mai incită, asta da durere fără de leac.

Dar iată că îi veni o idee pe măsura statului său de țapinar fără de topor, pardon, de lumbersexual de frunte. E hotărât să-și ia un an sabatic. Dar nu orice an sabatic, ci unul mai cu moț. Vrea ca în anul acela să lucreze într-o corporație. Păi asta nu se bate cap în cap cu ceea ce înseamnă un an sabatic? Eu știam că în acel an te retragi din tot și din toate, încerci să te regăsești pe tine, te ocupi poate de voluntariat, umbli creanga pe unde îți permite buzunarul și apoi te-ntorci plin de energie ca să iei iar viața în piept. El spune că așa va fi și în cazul lui. Are nevoie de o experiență la limita imposibilului, trebuie să iasă din ritmul actual, care înseamnă încet și foarte încet, e imperios necesar să se dedice unei cauze mai presus de propria lui persoană, să călătorească prin locuri prin care nu au mai fost și consideră corporația locul ideal pentru toate acestea.

Ce anume a făcut în acel an corporatist sabatic noi nu știm. Ceea ce știm este cum s-a întors de acolo. L-am văzut pentru câteva minute și mi-am dat seama că experiența asta l-a schimbat în mod fundamental. Nu mai aveam în fața mea acel fals tăietor de lemne ci un bărbat cu o barbă teșită și grizonată care semăna mai mult cu un marinar întors dintr-o aventură marină. N-am să insist nici asupra vestimentației sale ci doar un pic asupra ochilor. Ochii săi mari și mereu jucăuși erau acum liniștiți și pătrunzători. Plecase în anul acesta sabatic jucându-se cu viața și se întorsese să-și reia obiceiurile de acolo de unde le lăsase. Inclusiv barba.

Anunțuri

3 gânduri despre “Un an corporatist sabatic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s