La Plăcinte

De ceva vreme au apărut mai multe restaurante cu profil basarabean la noi ce poartă titlul de mai sus. Ce e foarte interesant e că toate sunt poziționate în cele mai bune cartiere ale Bucureștilor: vreo două în aria de la Piața Romană și unul în nord, prin cartierul Aviatorilor. Cu alte cuvinte targetează oamenii cu bani de la noi din oraș. Bucatele sunt una și una, cu profund caracter pruto-nistrean, dar nu surprind prea tare, deoarece multe dintre preparate se găsesc și la noi, în Moldova noastră. Singurul element de individualizare îl reprezintă influențele rusești, ucrainene sau turcești. Nici acest lucru nu ne miră deoarece orice produs culinar românesc are numeroși părinți, prin urmare origine incertă.

Într-una din sâmbetele vechiului an cad pe nepusă masă tocmai la ora mesei celei mari, adică de prânz, la restaurantul de pe Bulevardul Dacia. Localul e deschis la parterul unui imobil ce se dorește building de birouri. Nu știu de ce, dar de la intrare am simțit un iz de Pizza Hut, adică o poziționare a restaurantului în categoria fast-food-urilor considerate de calitate. Spun asta deoarece așa am înțeles de la materialele din care au fost confecționate mesele și scaunele, zugrăveala de pe pereți, meniul veșnic același și până la muzica est-moldoveană ce se revărsa din boxele bine plasate.

Servirea se face foarte repede, semn că patronii sunt interesați într-un rulaj mare nu doar al consumabilelor alimentare ci și al clienților. Asta înseamnă că pentru ei banii contează. Cinste lor! Încăperea destinată servirii diverselor preparate de origine RSS Moldovenească nu beneficiază de un prealabil hol, astfel încât, dacă din întâmplare ai nimerit acolo într-o zi vântoasă, ai toate șansele să simți pe șalele tale numărul de grade de afară. Din nevoia de a maximiza profitul proprietarii au sacrificat confortul dat de o temperatură de 21 sau 22 de grade pe fluxuri dese de aer rece. Senzația pe care o trăiești din minut în minut este că ai nimerit într-un tunel de testare a aerodinamicității avioanelor Suhoi.

După ce te obișnuiști cu acest duș basarabean de aer rece de afară te poți concentra asupra mâncării. Sar peste ciorbe, borșuri și toate preparatele cu cartofi, cu carne sau fără cartofi și fără carne și ajung direct la desert, deoarece desertul este punctul de rezistență al fast-food-ului ex-sovietic. Orice plăcintă sau prăjitură confecționată în bucătăria din capitala noastră, de maeștri bucătari școliți în stil estic, te va surprinde prin cantitatea mare de ulei pe care o conține. În cazul în care doreai să te transformi într-o candelă umană cu siguranță ai reușit. La cât ulei se varsă peste una bucată turtă moldovenească vei spune mersi dacă nu iei 3 kilograme dintr-un foc. Senzația de preaplin nu te va părăsi mult timp după aceea. De la câteva ore până la câteva zile. Dacă din întâmplare te-ai gândit să ții la silueta ta, după mica escapadă la La plăcinte vei regreta că nu ai fost la un restaurant cu numele La Război. Măcar așa nu vei trăi tot timpul cu senzația că tot uleiul comestibil din lumea asta zace în tine. În vreme de război ai șansa ca uleiul să se rechizițoneze, bucătăria fiind una spartană.

P.S. Ca amintire din lumea plăcintelor moldovenești mi-am luat acasă o plăcintă. A fost frumos ambalată într-o cutie de carton cu frumoase motive ce-ar trebui să-mi aducă aminte de faptul că Moldova a fost un strugure de poamă pe harta Uniunii. A doua zi când am deschis cutia am avut surpriza să constat că plăcinta din cutie nu mai avea deloc ulei. O absorbise în totalitate cutia.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s