Despre zona de confort

Sunt ceva ani de când tot aud vorbindu-se de zona de confort și despre nevoia de a ieși din acest cerc. În primul rând să clarificăm un lucru foarte important. Eu nu știu ce e acela confort. De când exist pe acest pământ sunt în căutarea propriului confort, de unde concluzia că eu sunt mereu în afara zonei de confort. Ar cam trebui să mă cheme cineva înapoi, așa cum mă chema mama pe vremuri la masă. Să-mi recuceresc zona de confort, zic. Oare cine mi-o fi furat-o?

Redevenind serios, deși nu știu dacă sunt în stare, prin zona de confort ar trebui să se înțeleagă spațiul în care un individ se simte bine. E spațiul pe care îl cunoaște și în care dă randamentul cel mai bun. Eu nu cred în teoria de a ieși din zona de confort deoarece, dacă acest lucru s-ar petrece, aș fi nefericit. Să mă explic. Zâmbetul este direct proporțional cu plăcerea cu care faci un lucru. Cu cât forțezi un om să iasă din zona sa de confort cu atât zâmbetul i se va transforma în grimasă, iar dinții îi vor scrâșni precum roțile unui tren.

De ce trebuie să ieșim neapărat din zona de confort? De ce trebuie să facem neapărat ceea ce nu ne place? Oare astea sunt soluțiile pentru a nu ne plafona într-un anumit domeniu? De unde și până unde teoria asta că succesul înseamnă obligatoriu suferință? De ce trebuie să știm neapărat o sumedenie de lucruri care nu ne plac și prin urmare nu le vom face niciodată cu pasiune?

Eu cred în altceva. Cred în lărgirea permanentă a zonei de confort prin manifestarea curiozității. Orice individ, oricât de jos s-ar plasa pe scara evoluției umane, va deveni azi mai bun ca ieri și mâine mai bun ca azi în domeniul în care muncește dacă-și face treaba cu pasiune. El își va împinge singur limitele din ce în ce mai departe fără a fi nevoie ca cineva să-i bage sula în coaste. Cred că doar pasiunea, adică dragostea, face ca lucrurile să evolueze într-un mod fabulos. Oare Da Vinci sau Michelangelo ar fi fost atât de buni în atâtea domenii dacă nu iubeau ceea ce făceau? Mira-m-aș!

În rest mă gândeam să ies imediat din zona mea de confort pentru a nu mă plafona și, din acest motiv, promit ca de mâine să încep să urăsc. Poate așa îmi voi da și eu seama cât de mult iubesc orice.

Anunțuri

15 gânduri despre “Despre zona de confort

  1. In teorie suna foarte bine si sunt chiar de acord cu tine. Dar hai sa-ti spun cum ma omoara pe mine practica. Putin cate putin. Ha, ha.
    Mie imi place sa fac psihoterapie. Rau de tot. As experimenta pe pamantul asta si in stele. Dar Colegiul Psihologilor imi cere o groaza de conditii, printre care sa invat si niste lucruri aride care nu ma intereseaza.
    Apoi am vrut sa am copii. E minunat. Si ies foarte tare din zona de confort cu noptile nedormite cu anii. Zona de confort e aia in care as dormi si eu 8 ore pe noapte, ca omul.
    Iar fetitele de 6 ani vor sa fie balerine, dar le e greu sa plece de la desene animate sa se antreneze.
    Cred ca ai inteles ideea: de multe ori nu ai chef sa platesti pretul, ai vrea sa mananci doar prajitura.

  2. Tu ai ales, tu ai vrut. Nu ți-a pus nimeni sula-n coaste. A fost o asumare conștientă, voluntară. Exemplul dat de tine e unul bun, dar e unul de nișă. Toți știm că moștenitorii vin la pachet cu schimbarea radicală a tabieturilor. Doar că eu nu mă refeream la așa ceva, mai ales acum când ne scade natalitatea. 🙂

  3. Da, orice fac imi asum, dar nu despre asta era vorba, nu-i asa? Asumat sau ne, ideea e ca iti iesi din zona de confort cand experimentezi ceva nou. Macar pana te rodezi putin.

  4. hmmm, am inteles eu bine ??tu consideri „zona de confort” un spatiu ??? eu cred ca acesta zona a fiecaruia din noi (daca stim sa ne-o definim) reprezinta nu numai spatiul fizic si si „bula de oxigen” ce ne da confortul psihic….imi place casa mea ,imi place locul meu de lucru, imi place ceea ce fac …dar confortul mi-l dau oamenii printre care stau,lucrez, ma distrez…!
    pentru mine „zona de confort” se desfasoara in spatiu timp si oameni …si daca unul din aceste constante nu-mi este pe plac ,sufera toate celelalte si….nu mai este confort!!
    comfort este si timpul pe care copilul intrat in „zona mea” l-a putin modificat , dar stiam eram pregatita si ceea ce am primit a fost mai de valoare decat ceea ce am …sacrificat un pic !!

    1. Sunt absolut de acord cu tine. Prin zonă de confort înţeleg acel spaţiu material sau imaterial pe care tu-l extinzi din proprie voinţă şi nu după bunul plac al cuiva anume. 🙂

  5. Nu prea avem de ales, că ne obligă societatea. Începem de mici, când nu prea suntem lăsaţi să mâncăm doar dulciuri sau McDs, apoi trebuie să mergem la şcoală, deşi unii n-am vrea nici morţi. Dacă ne gândim, e doar o renunţare la un confort mic pentru a beneficia mai târziu de unul mai mare. E drept, nu toţi se prind de chestia asta. Şi preferă confortul lor minim, de bază. De care sunt tare mândri şi pe care îl şi poţi simţi uneori, într-un autobuz aglomerat, în plină vară…

  6. Cum spunea si krantzro cred ca zona de confort de fapt e „amorteala” aia in care unii reusesc sa ramana prea multi ani ca sa mai inteleaga si altceva decat nevoile minime de trai (apa, mancare, somn). Sigur nu se refera la tine Tolsto, pentru ca din cate vad eu aproape zilnic in casuta mea de e-mail, iti pui intrebari existentiale si clar nu te limitezi doar la „mananc ca sa traiesc”.

    Indemnul de a iesi din zona de confort cred ca se refera si la cei care sunt prea comozi sa renunte la ajutorul social pentru a merge la munca (stiu cazuri muuuulte), pentru ca e mai rentabil in mintea lor sa ia 400 de lei pentru ca stau acasa, decat 600 ca merg la munca. Si atunci cu cei 400 beau o luna si mananca mai nimic, pe cand din cei 600 nu stiu daca ar ramane cu ceva dupa naveta si mancare (+ atunci cand muncesti mananci/consumi mai mult..)

    Am dat un exemplu cam dur, dar asta e o realitate cruda ce o „mestecam” cu totii pe plaiurile mioritice.

    Si atunci, in acest caz, oare nu ar trebui ca oamenii sa fie mai curajosi? sa-si lase cele 1000 de momente de dezamagire in spate si sa incerce din nou? Poate ca e o lupta cu sistemul, in cv-ul caruia noi nu suntem invingatori, dar ne ducem traiul si fara bani… si fara viata!? Sunt prea multi oameni cu privirea trista si prea multi tineri (noua generatie) care nu stiu ce le place sa faca. Avem putin timp de petrecut pe Pamant, dar avem libertatea de care ar fi bine sa profitam: sa fim curiosi, sa testam „marea cu degetul”, sa fim atenti un pic la legile universului (care sunt ca la zar de obicei), sa trecem cu capul sus prin probleme si cand ne este bine sa nu uitam de unde am plecat.

    uite, ipocrizia e tot o zona de confort. Sa te deghizezi in persoana perfecta inseamna sa te „aperi” de factorii exteriori, sa nu-ti perturbe cineva linistea (?).

    Inchei cu o vorba care mi-a placut (pe care nici eu nu reusesc sa o aplic tot timpul.. ): „Mai bine sa par extravagant decat plictisitor!” .

    1. Articolul ăsta al meu a fost o reacție a mea la adresa acelora care folosesc zona de confort ca pe un slogan de care se folosesc pentru a-i doborî pe alții cu lucruri care nu sunt în sfera lor de competență.
      În rest, sunt de acord cu afirmațiile tale, le cunosc și eu, inclusiv exemplele pe care le-ai dat, cu observația că cei care câștigă 400 de lei pe lună, au impact minim asupra lumii. Ei există, dar nu trăiesc.
      Mă bucur, în schimb, că am suscitat ceva comentarii, ceea ce înseamnă că subiectul macină pe câțiva dintre noi.
      dar în rest e OK. Zona de confort e ca o cocă pe care tu o întinzi cât mai mult, stând tot timpul pe ea, dar nepunând-o niciodată la copt. 🙂
      Mai glumesc și eu, dar doar în pauzele de masă. 🙂

      1. Tehnic vorbind, la cafeaua de dimineata ma intrebam daca nu sunt in zona de confort si de asta imi lipseste doza mare de entuziasm din anii anteriori (mai exact de prin facultate:)) – adica acum 5-6 ani..). Ajunsa in mediul online, am descoperit ca ai scris chiar despre asta si mi-a placut punctul tau de vedere, asa ca m-am gandit sa aduc o completare din punctul meu de vedere.

        Si sincer m-am luminat acum: Cred ca singura problema e ca gandurile si ideile noastre „muncesc” de mii de ori mai repede decat 2 maini si 2 picioare. Aspiratii multe, realizari putine si uite asa ajung sa ma consider „cam lenesa”. Dar poate ca entuziasmul de altadata era in necunostinta de cauza, iar acum actionez 1 data dupa ce am gandit de 2 ori.

        Cum fiecare om are un stil unic, asa si zona asta de confort poate fi inteleasa diferit. Pentru unii se traduce ca fiind o stare de amorteala si dezinteres, pentru altii ca lene iar pentru tine ca siguranta (?) Foarte frumos aplicata tehnica „sa vedem partea plina a paharului gol”.

        Ai dreptate! De ce sa nu consideram ca zona asta de confort e ceva esential pentru noi, e intimitatea si tabieturile noastre, poate chiar principiile si valorile dupa care ne ghidam in viata. La urma urmei, chiar pentru asta muncim in fiecare zi, pentru largirea zonei de confort – inteleasa sub sintagma „fara griji, fara nevoi”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s