Sărbători de neuitat

A trecut și aglomerația de final de an. Tot ce înseamnă sărbătoare de iarnă s-a cam stins. A mai rămas Boboteaza și Sf. Ion și apoi putem spune că am pășit în noul an. Avem noi, românii, un asemenea meșteșug de a lega sărbătorile între ele încât între Ajunul Crăciunului și Sf. Ion nu mai mișcă nimic în țara asta. Economia intră într-o încremenire vecină cu o grevă generală, în timp ce petrecerile se țin legate de parcă ar fi unica formă de solidaritate națională sau un efort gâtuit de a uita ce s-a întâmplat anul precedent și de a nu înțelege ce vom face în cel ce va veni.

Că veni vorba de hiper sărbătorile de iarnă, de 2 săptămâni. Eu îmi aduc aminte de o vacanță petrecută la țară, într-un an în care am avut parte de zăpadă din prima până în ultima zi. N-aș putea spune că am fost îndrăgostit de viața de la țară, care la noi presupune lipsa totală, sau aproape, a confortului specific doar urbelor. Trec peste acest mic detaliu și încerc să vorbesc doar despre șederea de atunci în mediul arhaic, deoarece în noaptea dintre ani am avut parte de lună plină.

Casele, terenurile agricole, pășunile, moara din sat, dar și pădurea care se întindea de cealaltă parte a drumului arhaic erau acoperite cu zăpadă. În lumina intensă a lunii mă simțeam ca Superman în sanctuarul construit la Polul Nord. Îmi lipsea pelerina că izmene aveam din belșug. Dacă în restul zilelor din lună, ieșitul noaptea din casă presupune bâjbâitul pe nevăzute, cu mari șanse să te-nfigi în vreo coasă sau sapă strategic uitată, în momentul în care luna strălucește, mersul prin sat seamănă cu o excursie printre cristale de tot felul. Mai că ai crede că muzeul de speologie s-a mutat de unde a venit, adică la țară.

Într-un asemenea moment de reflectorizare totală s-a consumat trecerea dintre ani. Noi, mici copii, am putut să exploatăm la maxim activitățile de urători, neratând nicio casă, spre exasperarea totală a gazdelor neputincioase pentru că trebuiau să ne miluiască pe toți cu ce le cădea la mână dintre comestibilăți. Chiar râdeam că trebuie să mâncăm o bună parte din produse pentru că nu mai aveam în ce să le punem. Noi eram prezenți într-un asemenea hal peste tot încât vreun hoț de s-ar fi aflat în exercițiul misiunii nu ar fi înregistrat niciun profit în acea noapte.

Întorși acasă nu am avut stare și nici somn, glumind pe seama unor vecine care și-au petrecut Revelionul la bunici, spunându-le că au stat la noi 2 ani și că din acest motiv ar trebui să plătească casă, masă și tot tacâmul. Înghiontindu-ne și râzând pe seama bunicuțelor surprinse am adormit în cele din urmă lăsând satul doar sub lumina albă a lunii. Dimineața, când ne-am trezit, nu ne gândeam decât la plăcintele și cozonacii făcuți de bunica, în timp ce ne alergam prin curțile oamenilor.

Acum, după covârșitori ani, îmi dau seama că nu am mai sărbătorit niciodată un sfârșit de an atât de frenetic. Ar fi cam greu să mai merg cu uratul sau să fac glume pe seama bunicuțelor. Deși, sincer, glume aș mai face, dar mi-e teamă că nu mai sunt bunicuțele de altădată. Dar nu-i problemă. Importăm câteva. Oare o fi lună plină pe 31 decembrie 2015?…

Anunțuri

3 gânduri despre “Sărbători de neuitat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s